Arhiva | Proiecte RSS for this section

Organizațiile de tineret din Bacău cer constituirea Fondului de Tineret

12510472_10205687649206742_4685922383267064736_n

20 de organizații de tineret din Bacău atrag atenția Consiliului Local și Consiliului Județean cu privire la lipsa alocării financiare în vederea constituirii Fondului de Tineret, prevăzut în Legea tinerilor nr. 350/2006. Aceasta impune autorităților din municipiile reședință de județ, precum și consiliilor județene, instituirea unui fond pentru activitățile de tineret.

Contrar dispozițiilor legale, dar și constituționale (articolul 49 din Constituția României), în bugetele ultimilor ani ale Consiliului Local și Consiliului Județean Bacău nu au fost prevăzute fonduri destinate sprijinirii activitatilor de tineret, fapt care indirect îi face pe tineri să părăsească județul imediat după terminarea studiilor din cauza lipsei de oportunități de dezvoltare personală și profesională. Pe termen lung, exodul tinerilor duce la o economie locală subdezvoltată.

Articolul 28 din Legea tinerilor:

(1) Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi consiliile locale ale municipiilor reşedinţă de judeţ constituie anual, în cadrul bugetelor proprii, Fondul destinat activităţilor de tineret.

(2) Fondul destinat activităţilor de tineret prevăzut la alin. (1) se utilizează pentru finanţarea activităţii de tineret a structurilor neguvernamentale de utilitate publică de şi pentru tineret, precum şi a unor activităţi de tineret de interes local, stabilite prin consultarea fundaţiilor judeţene pentru tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale de tineret şi pentru tineret de pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective.

Prin urmare, tinerii băcăuani solicită autorităților locale să pună în aplicare legea și să prevadă în bugetele locale pentru anul 2016 sumele corespunzătoare pentru finanțarea activităților de tineret, prin instituirea Fondului de Tineret prevazut de Legea 350/2006 a tinerilor. În caz contrar, aceștia sunt pregătiți să cheme Consiliul Județean în fata instanței de contencios administrativ.

Tinerii din Bacău au mare nevoie de activități în care să fie implicați, însă organizațiile de tineret se confruntă cu o lipsă acută de fonduri pentru implementarea acestora. La recenta masă rotundă la care au participat reprezentatii ONG-urilor din judetul Bacău, am decis să solicităm autorităților publice locale să respecte legea, punand la dispoziție acest Fond de Tineret obligatoriu începând cu anul 2016 și să nu uite că aceștia au fost aleși ca să reprezinte interesele cetățenilor, deci și ale tinerilor din Bacău – Cristian Ghingheș, monitor al Consiliului Tineretului din România pentru gestionarea fondurilor de tineret la nivelul județului Bacău

Organizații semnatare:

Consiliul Tineretului din România;

– Liga Studențească din Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău;

– Asociația „Onestin” Onești;

– Asociația Inițiative pentru o Comunitate Responsabilă Moinești;

– Asociația Există o Șansă Buhuși;

– Romanian Youth Movement for Democracy (RYMD);

– Asociația Un Zâmbet Bacău;

– Asociația Iubim Natura Bacău;

– Asociația pentru Dezvoltare Activă Bacău;

– Asociația „Ingenious Drama” Bacău (ID Fest);

– Centrul European pentru Strategii Durabile Bacău;

– Asociația Happy Life Bacău;

– Asociația Divanul AdBlog Bacău;

– Asociația Elevilor din Bacău;

– Grupul de Inițiativă Basarăbeană Bacău;

– Consiliul Județean al Elevilor Bacău;

– Leo Alpha „Young&Smart” Club Bacau;

– Interact Bacău;

– trupa Nobody’s Group Bacău;

– trupa Transparency Bacău.

Vă mulțumim!

Sursa: https://bacaulactiv.ro/tinerii-din-bacau-solicita-constituirea-fondului-de-tineret-la-nivelul-consiliului-judetean-si-consiliului-local-incepand-cu-anul-2016/

Anunțuri

Noua putere în stat: cetățeanul implicat! Votează și tu pentru un Parlament pentru cetățeni!

Cover_i74_1500x450px_14_10_15

Proiectul i74 îşi propune sa adune 100.000 de semnături din 11 județe ale României pentru a schimba prin lege, conform dreptului garantat de Constituția României prin articolul 74, modul de funcționare al Parlamentului – Vrem un Parlament pentru cetățeni, nu pentru politicieni!

Ce este i74?

Inițiativa legislativă a Fundației CAESAR și a ta, născută în baza Articolului 74 din Constituţia României. Prin prevederile acestui articol, cetățenii pot introduce legi în Parlament. Conform Art. 74, „(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot.”
Cum ne propunem sa reusim?

Vrem să strângem peste 100.000 de semnături în cel puțin 11 judeţe. Fiecare județ trebuie să aibă minim 5.000 de semnatari.

De ce i74?

Pentru că a venit timpul să avem un parlament pentru cetățeni, nu pentru politicieni, ca și până acum. Fiecare român își dorește să aibă pe cine să voteze, nu împotriva cui să voteze. Pentru ca acest lucru să se întâmple, avem nevoie de conducători care să ne reprezinte interesele de cetățeni în parlament.

Situația sta în felul următor în momentul de față:

– 9 din 10 români nu mai au încredere în Parlament

– Parlamentarii au dreptul de a decide orice, oricând doresc, prin vot secret. Așa și-au scris regulamentul.

– Fiecare parlamentar costă statul român peste 53.000 de lei lunar.

– Rata absenteismului este una nepermis de mare: media prezenței la votul în Senat a fost de doar 49% în 2013.

Ce aduce nou i74?

1. Transparență: Propunem voturi la vedere, accesibile tuturor cetățenilor. Ca să știi cum te reprezintă aleșii tăi.
2. Seriozitate – Propunem ca fiecare absență nemotivată să fie sancționată cu 1% din salariu. Ca să știe că nu se joacă pe timpul nostru.
3. Responsabilitate – Decontările pe baza declarațiilor pe proprie răspundere nu vor mai fi permise. Pentru a se deconta cheltuieli, va fi nevoie de documente justificative. Pentru că banul public e banul tău și nu poate fi cheltuit oricum.

Schimbarea pleacă de la noi toți. Iar puterea lor e în mâinile noastre.

Conform legii, doar semnăturile în persoană se adaugă la totalul necesar, insă semnătura ta virtuală este extrem de importantă și vine în sprijinul proiectului: ea contează atât pentru promovarea inițiativei cât și pentru a comunica celor care vor să semneze unde si cum o pot face. Semnează virtual mai jos și în perioada următoare vom reveni către tine cu detalii despre centrele noastre de colectare de semnături.

 

4,683 SIGNATURES
100,001 signatures

Detalii pe site: www.i74.ro

Lobby vs. Trafic de influență! Cu siguranță, lobby reglementat!

20492_556016471127081_118084663_n

Comisia Juridica a Camerei Deputaților și Institutul de Cercetări Juridice   „Acad. Andrei Rădulescu” au organizat o dezbatere privind activitatea de lobby in spatiul UE pentru a raspunde la intrebarea daca trebuie sau nu reglementata aceasta activitate. Conferința națională Activitatea de lobby în spațiul UE – reglementare vs. nereglementare s-a desfășurat în data de 29.08.2013, la Palatul Parlamentului.

Presedintele Comisiei Juridice a Camerei Deputatilor, Bogdan Ciuca, a declarat, joi, ca activitatea de lobby trebuie sa se delimiteze de traficul de influenta, aratand ca trebuie gasite liniile de demarcatie astfel incat lobby-ul sa nu fie folosit in scopul ascunderii unei activitati infractionale.
„Daca se ia decizia sa fie reglementata activitatea de lobby, trebuie sa se delimiteze lobby-ul de traficul de influenta. Adica activitatea de loby sa nu fie un trafic de influenta deghizat si nici actul de lobby sa nu fie interpretat ca trafic de influenta”, a spus Bogdan Ciuca.
El a aratat ca trebuie gasite liniile de demarcatie astfel incat activitatea de lobby sa nu fie folosita in scopul ascunderii unei activitati infractionale.
Ciuca a explicat ca lobby inseamna reprezentarea profesionista a unui grup de interese din comunitate.

Limita fragila intre lobby si trafic de influenta

Secretarul de stat in Ministerul Justitiei Florin Motiu a precizat, la randul sau, ca este foarte dificil in acest moment sa se ia o decizie de a se reglementa activitatea lobby, deoarece „lucrurile trebuie sa fie foarte clare, sa fie delimitate activitatile specificice lobby-ului care sa nu duca la savarsirea de infractiuni”.

„Aici limita foarte foarte fragila exista intre activitatea de lobby si infractiunea de trafic de influenta si nu trebuie sa se ajunga ca sub umbrela acestei activitati sa poata fi savarsite infractiuni de acest tip. Exista posibilitatea intrepatrunderii a celor doua aspecte”, a precizat Motiu.

El a explicat ca activitatea de lobby este reglementata doar in trei tari din UE, Polonia, Ungaria si urmeaza Austria, aratand ca exista la nivelul UE o reticenta de a se proceda la reglementarea legala a acestei activitati.

Presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu, a apreciat, la randul sau, insa ca lobby-ul este o activitate utila pentru societate si ca exista nevoia de a avea un interpret intre societatea civila si administratia publica.

„Noi in administratia publica avem limbajul nostru, normele noastre si pe de-o parte exista interese private care nu pot intotdeauna sa vada cum partea lor interactioneaza cu interesul public. Uneori prezenta unui intermediar care poate sa explice ajuta la o buna comunicare si imbunatateste procesul de decizie”, a spus Chiritoiu.

Sursa: Ziare.com

Depunerea de proiecte s-a prelungit până la 06 septembrie 2013!

PMOPMO1

PROGRAMUL DE FINANŢARE  MUNICIPALĂ PENTRU ACTIVITATEA ONG-urilor 2013

ANUNŢ

PRELUNGIRE TERMEN LIMITĂ DE DEPUNERE A PROIECTELOR – 06 septembrie 2013

Consiliul  Local Oneşti şi Primăria Municipiului Oneşti au lansat programul anual de  finanţare a proiectelor din domeniul activităţii organizaţiilor  nonguvernamentale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2005 privind  regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru  activităţi nonprofit de interes general şi ale H.C.L. nr.100/25.10.2012 privind  aprobarea Regulamentului privind regimul finanţărilor nerambursabile din  fondurile bugetului local al municipiului Oneşti alocate pentru activităţi  nonprofit de interes local.

Având  în vedere perioada de desfăşurare a modului de formare „Managementul Proiectului”, 23-25 august  2013, organizat de autorităţile administraţiei publice locale în sprijinul  ONG-urilor locale, urmată de sesiunea de întrebări şi clarificări la  Regulamentul privind regimul finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului  local al municipiului Oneşti alocate pentru activităţi nonprofit de interes  local la care au fost formulate răspunsurile în data de 29 august  2013.

Pentru realizarea scopului și obiectivelor Programului de finanţare, programul  de depunere a proiectelor propuse de organizaţiile neguvernamentale pentru  activităţi nonprofit de interes local din domeniile activităţi de tineret; protecţia mediului;  activităţi sportive; culte religioase; programe culturale şi învăţământ  pentru anul 2013 se prelungeşte până la  data de 6 septembrie 2013 – termenul limită de depunere a proiectelor de către  solicitanţi.  Programul de evaluare a proiectelor se va realiza în perioada 9-13 septembrie  2013 la sediul Consiliului Local Oneşti. Programul de selecţie a proiectelor ONG –urilor cu impact asupra comunităţii locale care vor primi finanţare de la  bugetul local şi anunţul rezultatelor finale este programat pe data 16  septembrie 2013.

Detalii suplimentare referitoare la Programul de finanţare puteţi  solicita telefonic, la numărul 0234.324.243, int.225, Dl.Chiriac Robert-Ionuţ sau la e-mail:  dapj@onesti.ro .

Sursa: Primaria Municipiului Onesti

Conferința națională “Activitatea de lobby în spațiul UE – reglementare vs nereglementare”, Bucureşti, 29 august 2013

20492_556016471127081_118084663_n

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaților și Academia Română-Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” organizează la Palatul Parlamentului din București, pe data de 29 august 2013, ora 09:00, Conferința națională cu tema “Activitatea de lobby în spațiul UE – reglementare vs nereglementare”.

Specialiştii în activitatea de lobby ai Comunităţii de Advocacy vor participa la eveniment alături de membri ai Parlamentului și Guvernului României, reprezentanții altor instituții publice centrale, ai mediului academic, societății civile, practicienilor și profesioniștilor.

În cadrul Conferinței se va face o analiză a activității de lobby din perspectiva  necesității reglementării legislative, urmând a fi abordate aspectele de ordin teoretic și practic ce rezultă din experiența celorlalte state UE în acest domeniu. Participanții la dezbateri își vor susține punctele de vedere și vor depune lucrări, concluziile urmând să fie concretizate în propuneri de “lege ferenda”.
Conferința este organizată la solicitarea Comisiei juridice de disciplină și imunități a Camerei Deputaților unde se află spre dezbatere și adoptare, în procedură parlamentară decizională, două proiecte legislative (PLx 739/2011 și PLx 581/2010) privind reglementarea activităților de lobby în România.

Resurse: – PLx 739/2011

PLx 581/2010

 

POLITICI PUBLICE, LOBBY SI ADVOCACY LA ONESTI!

1-pagina-advocacy5untitled

In perioada 29-30 iunie 2013 a avut loc la Onesti un proiect cu finantare europeana denumit “Dezvoltarea capacitatii organizatiilor neguvernamentale de a se implica activ in eficientizarea sectorului public”, Cod SMIS 40512, in cadrul Programului Opreational Sectorial Dezvoltarea Capacitatii Administrative 2007-2013, in locatia Cafenelei Literare.

Proiectul elaborat de catre Asociatia ProDemocratia, Club Targu Neamt, Fundatia Nationala pentru Dezvoltare Comunitara, Filiala Iasi si Fundatia Culturala IPAMIA Suceava a avut ca obiectiv cresterea capacitatii organizatiilor neguvernamentale din judetele Neamt, Bacau, Suceava si Iasi de a colabora cu institutiile administratiei publice locale si judetene. Activitatile dedicate proiectului au vizat infiintarea si dezvoltarea retelei interjudetene ONESP, derularea a doua programe de instruire privind politicile publice, respective lobby si advocacy, initierea si dezvoltarea unor mecanisme de consultare intre ONG-uri si institutiile administratiei publice locale, precum si un schimb de bune-practici.

In ziua de 29 iunie 2013 a demarat cursul intensiv de “Initiere si dezvoltare politici publice” la care au participat cca.30 de reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale din Onesti din domenii precum: tineret, protectia animalelor, drepturile fundamentale ale cetatenilor, mediere, cultura, etc. Trainerii Codru Vrabie si Andreea Firastraeru au abordat subiecte privind procesul politicilor publice, ciclul politicilor publice, politici publice locale si regionale, influientarea politicilor publice, monitorizarea politicilor publice, dezoltarea si planificarea unei propuneri de politica publica.

Ziua de 30 iunie 2013 a continuat cu un curs de lobby si advocacy care a urmarit subiecte precum procesul de advocacy, procesul de luare a deciziilor, planificarea strategiei de advocacy, planificarea procesului de advocacy, metode si tehnici de advocacy, care se va finaliza cu o evaluare practica a unui intreg proces de advocacy si lobby in relatia cu decidentul politic.

Proiectul se va incheia cu un seminar regional privind mecanismele de consultare intre ONG-uri si institutiile administratiei publice, precum ateliere locale de lucru privind mecanismele de consultare.

Detalii: găsiţi pe site-ul: http://apdtarguneamt.ro/blog/2013/01/03/lansare-proiect-smis-40512/#more-499

Detalii: găsiţi pe site-ul www.onespromania.ro , email: office@onespromania.ro, telefon/fax: 0233790809, mobil: 0744596206.

sigle_top

CONFERINȚA NAȚIONALĂ “ATITUDINE, REPREZENTARE ȘI ARGUMENT ÎN DIALOGUL CU PUTEREA“, Bucuresti, 25 iunie 2013

header-uecpl_ban_0logo-advocacy

INVITAŢIE

 

 

Academia de Advocacy vă invită să participaţi marți, 25 iunie 2013, la conferința națională

 

“ATITUDINE, REPREZENTARE ȘI ARGUMENT

ÎN DIALOGUL CU PUTEREA“

 

Evenimentul va avea loc între orele 13.00 – 15:00, la Athenee Palace Hilton Hotel, str. Episcopiei, nr.1-3, sector 1, București, sala ,,Le Diplomate”.

Va fi un eveniment dedicat lansării în capitală a Corpului Profesioniștilor în Lobby, prima rețea națională a lobby-iștilor certificați din România.

Alături de acest rezultat notabil pentru România, al constituirii primei organizații profesionale a specialiștilor certificați în activitatea de lobby, vom prezenta și alte rezultate remarcabile ale proiectului strategic ,,Partener Activ și Implicat”, derulat de Academia de Advocacy.

Scopul conferinței naționale este de a evidenția că în România pot fi influențate transparent decizii publice importante, în favoarea grupurilor legitime reprezentate.

Tematicile de prezentare și dezbatere sunt:

  • proiectul strategic ,,Partener Activ și Implicat” – de la intenție la rezultat și impact;
  • Specialistul în activitatea de lobby – ocupație profesională recunoscută pe piața muncii din România, din 2011, prin cod COR 243220 și, din 2012, prin standard ocupațional elaborat de Academia de Advocacy și adoptat de Autoritatea Națională pentru Calificări;
  • Corpul Profesioniștilor în Lobby – rețea națională, cu 8 sucursale regionale constituite, a cărei misiune este apărarea și promovarea profesiei de specialist în activitatea de lobby, ca o componentă intrinsecă a democrației participative;
  • Coaliția 52 – coaliție națională a celor care doresc îmbunătățirea, apărarea, promovarea și stimularea dialogului public, prin utilizarea intensivă, corectă, onestă și aplicată a Legii 52/2003 a transparenței deciziei publice;
  • demersuri de lobby și advocacy ale beneficiarilor proiectului – premise pentru reușita lor;
  • platforma virtuală Vocea Ta – alerte legislative privind proiecte aflate în consultare publică, la nivel local, național și european, cu facilitarea intervenției imediate, on-line, a celor interesați, și primirea răspunsurilor din partea autorităților publice vizate;
  • biblioteca virtuală specializată în lobby, advocacy și dialog social – peste 1200 de publicații actuale, din care peste 90% nu se regăsesc în alte biblioteci universitare şi de cercetare româneşti.

Ne adresăm, așadar, Dumneavoastră cu încrederea că dezbaterile și concluziile conferinței vă vor fi utile în demersuri ulterioare pe care le veți întreprinde.

Cu încredere în valoarea și forța demersurilor
participative,

Radu NICOSEVICI

Președinte Academia de Advocacy

 

Vă rugăm confirmați participarea Dumneavoastră la eveniment până cel târziu în 21 iunie 2013.

Persoană de contact: Simona FIȚ,

Consultant Academia de Advocacy;

Telefon: 0744 781 792; Email: simona.fit@advocacy.ro.

 

Proiect:  „PARTENER ACTIV ŞI IMPLICAT- Dezvoltarea competenţelor profesionale specifice dialogului social şi implicării în

procesul decizional ale  liderilor şi personalului din cadrul organizaţiilor societăţii civile şi ale partenerilor sociali din România”- iulie 2010-iunie 2013.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Academia de Advocacy
Bd. Republicii nr.9, 300159 Timişoara, Tel: 0356-431748, 0256-403840 Fax: 0356-431745, 0256-403841

office@advocacy.ro     www.advocacy.ro      www.implicat.info     www.transparenta.ro

 

ATITUDINE, REPREZENTARE ȘI ARGUMENT

ÎN DIALOGUL CU PUTEREA

– conferința   națională a proiectului strategic ,,Partener Activ   și Implicat”,

de prezentare   a rezultatelor, facilitare a schimbului de experiență și prezentare a

corpului   profesional în domeniul influențării deciziei publice –

 

AGENDA

 

***

București,

25 iunie 2013,

Athenee Palace Hilton Hotel,

Sala ,,Le Diplomate”

 

12:30 – 13:00

Înregistrarea invitaţilor

13:00 – 13:15

Deschiderea conferinței

Radu   NICOSEVICI, președinte   Academia de Advocacy, Timișoara

Proiectul ,,Partener Activ și Implicat”: atitudine,   obiective, rezultate și impact

13:15 – 13:45

Beneficiari   ai proiectului ,,Partener Activ și Implicat”

Inițiativă, reprezentare, experiențe de succes în intervenția   la decizia publică

13:45 – 14:15

Opinii și dezbateri privind stadiul și   îmbunătățirea dialogului civic și social și intensificarea rezultatelor   acestuia prin lobby și advocacy

Reprezentarea echilibrată a intereselor pentru decizii   publice juste

14:15 – 14:30

Concluziile conferinței

Corina   DRAGOMIRESCU, vicepreședinte   Academia de Advocacy, Timișoara, manager de proiect

Proiectul,,Partener Activ și Implicat” – instrumente   utile în influențarea deciziei publice: profesionalizare, alerte legislative,   film documentar, atitudine, argument și implicare.

14:30 – 15:30

Cocktail

PREVENȚIA ÎN SĂNĂTATE – Cine câștigă și cine pierde în sistemul de sănătate?

afis_sanatate_4_0

Chemarea la acțiune

România rămâne țara europeană care cheltuiește cel mai puțin pentru sănătate pe cap de locuitor.
Având în vedere insuficiența resurselor alocate sistemului de sănătate și lipsa unor repere unitare, corelate, legate de starea de sănătate a populației din România, Ministrul Sănătății propune schimbarea perspectivei de abordare a sănătății populației din tratarea bolii în prevenția ei. “Nu știu dacă programul de prevenție va fi reluat sub aceeași formă, adică prin evaluarea stării de sănătate a populației, dar prevenția va fi, din punctul meu de vedere, o prioritate absolută în acest mandat.”, a declarat ministrul sănătății Eugen Nicolăescu.

În acest context, Societatea Națională de Medicina Familiei, Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie și Coaliția 52, cu asistența tehnică a Academiei de Advocacy, inițiază audierea publică ,,Prevenția în sănătate – cine câștigă și cine pierde în sistemului de sănătate?” în cadrul căreia vă invită să vă exprimați în scris punctul de vedere, prin oferirea de răspunsuri și soluții argumentate la următoarele întrebări majore:

>  Cum va contribui medicina preventivă la îmbunătățirea stării de sănătate a populației din România? Ce efecte pozitive și negative întrevedeți? Detaliați.

>  Care sunt principalele măsuri care ar trebui prevăzute în programul național de prevenție al Ministerului Sănătății? Detaliați.

Opiniile dvs. pot fi transmise, până cel târziu în data de 24 aprilie 2013, ora 17:00, la www.advocacy.ro.

Audierea publică va avea loc la Tîrgu Mureș, în data de 26 aprilie 2013, începând cu ora 11:30, în Amfiteatrul  Centrului Integrat de Medicină Dentară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie, de la adresa str. Gh. Marinescu, nr.38, Tîrgu Mureș.

Opiniile colectate prin procedura de audiere publică se vor sintetiza într-un raport sinteză, de către Comisia de Experți a audierii publice, formată din prof. univ. dr. Leonard AZAMFIREI, rector Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu-Mureș, prof. univ. dr. Petru ARMEAN, Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Carol Davila” București, conf. univ. dr. Carmen-Daniela DOMNARIU, Universitatea ,,Lucian Blaga” Sibiu, dr. Val VÎLCU, jurnalist, Simona FIȚ, consultant în transparența decizională Academia de Advocacy.

Raportul sinteză va fi făcut public, în conferinţă de presă, va fi transmis tuturor celor care au participat la audierea publică, la adresa electronică indicată în formularul de înscriere, precum și decidenţilor politici cu responsabilităţi în domeniu și va fi adus la cunoștința opiniei publice prin intermediul presei și prin afișarea la www.advocacy.ro, unde va putea fi consultat alături de toate celelalte materiale specifice audierii publice.

Pentru transmiterea opiniei scrise și/sau participarea dvs. la acest eveniment vă rugăm:

1.    să consultați MOTIVAȚIA și ÎNDRUMARUL de elaborare a depoziției la www.advocacy.ro;

2.    să vă înscrieți accesând butonul ÎNSCRIE-TE din pagina principală a www.advocacy.ro;

3.    să completați toate datele din FORMULARUL DE ÎNSCRIERE, optând pentru unul din modurile de participare la eveniment;

4.    să inserați conținutul opiniei dvs. în câmpul dedicat acesteia din formularul de înscriere, respectiv să atașați depoziția / opinia dvs. în format doc/pdf.

Pentru documentarea opiniei pe site mai regăsiți: bibliografia selectivă a tematicii, procedura de audiere publică, regulamentul evenimentului și agenda.

Persoane de contact:

Iulia ȚUȚUIANU, Academia de Advocacy – 0722256179, iulia.tutuianu@advocacy.ro;

Nicoleta TUDOR, Academia de Advocacy – 0745937045, nicoleta.tudor@advocacy.ro.

Cu încredere în puterea și valoarea demersurilor participative,

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

Dr. Rodica TĂNĂSESCU, președinte Societatea Națională de Medicina Familiei (S.N.M.F.), București
Dr. Doina MIHĂILĂ, președinte Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie (F.N.P.M.F.), București
Radu BĂLĂNEAN, lider regional Coaliția 52, Tîrgu Mureș

cu asistența tehnică a Academiei de Advocacy din Timișoara,
Radu NICOSEVICI, președinte.

Alte documente:

Motivația

Cadrul general

În ultimii 23 de ani s-au operat numeroase schimbări în sistemul românesc de sănătate. În ciuda acestui fapt, sistemul de sănătate din România este departe de a fi reformat.

Conform statisticilor furnizate în ultimii ani de ,,Health at a Glance”, un prestigios raport medical din Europa, elaborat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Comisia Europeană, România rămâne țara europeană cu cele mai mici cheltuieli publice de sănătate pe cap de locuitor.

Modelele internaționale care au stat la baza diverselor pachete de reformă în sănătate din România, sunt și ele, la rândul lor, supuse unor transformări de fond, datorită crizei economice care traversează diversele continente ale globului. Sunt voci autorizate care susţin că, modernizarea unui sistem de sănătate trebuie să aibă permanent în vedere justul echilibru între costuri, accesul la serviciul medical și calitatea prestației medicale, în conditiile în care trebuie să facă față presiunilor unei populații în curs de îmbătrânire, costurilor ridicate ale actului medical și a soluțiilor tehnologice extrem de costisitoare.

În acest context, dezbaterile publice ale ultimelor luni privitoare la sistemul de sănătate s-au intensificat, pe fondul inițiativelor și declarațiilor reprezentanților Ministerului Sănătății cu privire la o serie aspecte propuse a fi reanalizate, în vederea adaptării lor noilor condiții și provocări specifice României. Toate converg și evidențiază lipsa de resurse pentru modernizarea sistemului de sănătate din România, respectiv neputința părților interesate în a-și armoniza interesele, către un consens sau compromis acceptat. Între preocupările actuale ale Ministerul Sănătății de reanalizare și reorganizare a sistemului de sănătate amintim:

·      Reorientarea destinației fondurilor publice ale sistemului de asigurări sociale de sănătate

Ministerul Sănătății intenționează restricționarea accesului furnizorilor privați din sistemul de sănătate la fondurile publice, prin limitarea accesului doar a furnizorilor privați din asistența medicală primară și ambulatorie (medici de familie și policlinici). În acest context, s-a lansat în dezbaterea publică și ideea introducerii asigurărilor private de sănătate, complementare și deductibile, în scopul echilibrării relației dintre sectorul public și cel privat de tratare a bolilor.

·      Pachetul de bază al serviciilor medicale garantat de Ministerul Sănătății

Conform Ministerului Sănătății, acesta urmează a fi dat publicității până în 30 aprilie 2013, însă, deocamdată, nu se cunosc pe scară largă criteriile care vor sta la baza elaborării lui.

·      Conflictul de interese al medicilor care lucrează atât în spitale de stat, cât și în cele private

„Ministerul Sănătății nu a luat nicio decizie în privința situației medicilor care lucrează atât în sistemul de stat, cât și în cel privat”, a declarat ministrul sănătății Eugen Nicolăescu.

·      Lista de medicamente compensate și lista de medicamente (obligatorii) gratuite

Sunt propuse și analizate soluții de evaluare cum ar fi metodologia HTA (health technology assesment) care evidențiază, printre altele, și raportul cost – eficiență al produsului.

·      Recompensarea cadrelor medicale și stoparea exodului medicilor, prin salarizarea diferențiată, în raport de calitatea și complexitatea actului medical.

Această trecere în revistă a temelor majore ale sistemului de sănătate, supuse dezbaterii publice, evidențiază precaritatea resurselor din sistem și cuplarea furnizorilor de servicii medicale cu precădere la aceste resurse, precum și orientarea majorității populației către serviciile publice de sănătate, cu gratuitățile aferente, datorită capacității reduse a acesteia de a accesa servicii private complexe, mult mai înalt calitative, dar prohibitive financiar.

Cadrul specific

Având în vedere insuficiența resurselor alocate sistemului public de sănătate și lipsa unor repere unitare, corelate, legate de starea de sănătate a populației din România, Ministerul Sănătății propune schimbarea perspectivei de abordare a sănătății populației din tratarea bolii în prevenția ei. “Nu știu dacă programul de prevenție va fi reluat sub aceeași formă, adică prin evaluarea stării de sănătate a populației, dar prevenția va fi, din punctul meu de vedere, o prioritate absolută în acest mandat. (…) Vom avea în Ministerul Sănătății un compartiment de prevenție care va răspunde de (n.a. această) politica publică (…).”, a declarat ministrul sănătății Eugen Nicolăescu.

Prin acest demers, România se aliniază preocupărilor și tendințelor europene de promovare a unui concept și stil de viață sănătos, analizat, detaliat și susținut de European Network for Prevention and Health Promotion in Family Medicine. Conform acestora, medicina modernă va deveni din ce în ce mai mult preventivă, îndreptându-se către o medicină a omului sănătos, fără însă a neglija marile ei obligații terapeutice de a vindeca și recupera omul bolnav.

Punerea în practică a acestui concept presupune mutarea centrului de greutate pe medicul de familie, ca principal furnizor de servicii medicale, capabil să asigure servicii de bază cu acces pentru majoritatea populației. Prin creșterea rolului medicului de familie, cu orientare spre acordarea de servicii medicale de prevenție, procesul de îmbolnăvire al populației poate fi controlat și eficientizat, generând speranță de viață și creșterea calității vieții.

Prevenția poate fi primară, secundară și terțiară. Ea reprezintă, în principal, obiectul activității medicului de familie. Prevenția primară urmărește preîntâmpinarea apariției bolii prin măsuri aplicate mediului și individului.[1] Prevenția secundară constă în identificarea și tratarea persoanelor asimptomatice sau pre-simptomatice cu factor de risc de a dezvolta boala.[2] Prin prevenția terțiară se urmărește evoluția bolii, controlul respectării tratamentului de întreținere cu scopul de a preveni apariția complicațiilor, creșterea calității vieții pacientului și acordarea de sprijin psihic lui și familiei lui.

Limitele și obstacolele specifice sistemului românesc de sănătate în ceea ce privește activitatea de prevenție, conform factorilor implicați, se referă la:

–     rambursarea necorespunzătoare a serviciilor preventive de către serviciile de asigurări, sistemul fiind centrat pe reactivitate la boala, inclusiv ca și mentalitate;

–     fragmentarea activităților serviciilor preventive de sănătate, din cauza timpului insuficient pe care îl are medicul la dispoziția pacientului pentru consultații;

–     timpul insuficient pe care pacientul îl acordă serviciului preventiv recomandat, precum și lipsa unei culturi pentru menținerea voluntară a stării de sănătate și urmarea recomandărilor medicului, altele decât cele medicamentoase;

–     existența mai multor recomandări medicale care vizează mai multe surse de îmbolnăvire și care în mod concret devin inoperante de către pacient, uneori fiind contradictorii între ele;

–     existența unui anumit scepticism manifestat în primul rând de către bolnav, dar uneori și de către medic, în privința eficienței acestor servicii preventive, datorat și unui sistem de învățământ centrat pe tratarea bolilor și nu pe prevenția lor;

–     eficiența relativă a diferitelor servicii preventive, ce creează o anumită neclaritate, punând medicul în dificultatea de a decide care dintre acestea sunt cele mai importante;

–     absența unei program național de prevenție care să implice factorii interesați, astfel încât populația să fie educată să acceseze preventiv serviciile medicale, periodic, în absența bolii.

Această nouă abordare complexă, presupune pe lângă repoziționarea actului medical, interacțiunea activă a populației de a se înscrie într-un program de prevenție, de a opta și lua în considerare pașii concreți propuși de Ministerul Sănătății, prin compartimentul său de prevenție. De asemenea, prin aplicarea acestui concept cu prioritate, se preconizează economisirea unor resurse importante în bugetul public de sănătate, care ar putea fi orientate către zonele subfinanțate din sistem, aferente bolilor cronice prezente pe de-o parte, iar pe de altă parte, remunerării specialiștilor din sistem, în scopul diminuării exodului acestora.

În acest context, prin prezenta audiere publică, inițiatorii își propun să identifice răspunsuri și soluții argumentate la următoarele întrebări majore:

u  Cum va contribui medicina preventivă la îmbunătățirea stării de sănătate a populației din România? Ce efecte pozitive și negative întrevedeți? Detaliați.

u  Care sunt principalele măsuri care ar trebui prevăzute în programul național de prevenție al Ministerului Sănătății? Detaliați.

Opiniile colectate prin procedura de audierea publică se vor sintetiza într-un raport care va fi prezentat public în conferinţă de presă, va fi transmis tuturor celor care au participat, va fi postat pe site pentru publicul larg și va fi trimis Ministerului Sănătății și decidenților politici cu atribuții de decizie în domeniu.

Pentru formularea unei opinii scrise documentate este asigurată o minimă bibliografie, îndrumar de formulare a opiniei, procedura de audiere publică, formular de înscriere și participare la www.advocacy.ro.

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

Dr. Rodica TĂNĂSESCU, președinte Societatea Națională de Medicina Familiei (S.N.M.F.), București

Dr. Doina MIHĂILĂ, președinte Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie (F.N.P.M.F.), București

Radu BĂLĂNEAN, lider regional Coaliția 52, Tîrgu Mureș

 

cu asistența tehnică a Academiei de Advocacy din Timișoara,

Radu NICOSEVICI, președinte.


[1] În categoria prevenției primare intră intervenția asupra mediului prin igienă, microclimat, poluare, etc., stabilirea unui program de imunizări în scopul prevenirii apariției unor boli cu potențial de morbiditate, invaliditate și mortalitate crescut, activitatea de consiliere cu privire la evitarea fumatului, promovarea activității fizice, dieta adecvată, evitarea consumului de alcool și droguri, evitarea accidentelor prin purtarea centurii de siguranță, etc.

[2] Prevenția secundară implică metode clinice, cum ar fi: depistarea luxației congenitale de șold, prevenirea anemiei și rahitismului, screening neonatal, examene clinice periodice pentru depistarea întârzierii creșterii și dezvoltării maladiilor congenitale de cord, diabet zaharat, examene paraclinice pentru depistarea TBC, HIV, etc., testul Papanicolau pentru evidențierea leziunilor ce preced cancerul de col uterin, testul hemocult pentru depistarea cancerului de col,  mamografia pentru depistarea cancerului de sân.

Alte documente:

Bibliografie

Proiecte legislative românești privind organizarea activității în sănătate în România

  • 2012 – Proiect lege activitatea de prevenție în sănătate. Parlamentul României [2012] (ro)
  • 2012 – Propunere legislativă privind activitatea de prevenţie în sănătate (ro)
  • 2012 – Propunere legislativă privind principiile și obiectivele prevenției în sănătate. Expunere de motive (ro)
  • 2012 – Aviz referitor la propunerea legislativă privind activitatea de prevenție în sănătate – Consiliul Legislativ (ro)
  • 2013 – Contractul – cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări  sociale de sănătate pentru anii 2013 – 2014 (ro)
  • 2013 – PROIECT Contract-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemuluide asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 – 2014 (ro)
  • 2013 – Proiect Contract-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 – 2014 – forma refăcută a proiectului publicat în octombrie 2012.  Nota de fundamentare (ro)
  • 2013 – Proiect de Hotărâre  privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii : 754 /1484 (ro)
  • 2013 – Proiect de Hotărâre  privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii. Nota de fundamentare: 754/1485 (ro)
  • 2013 – Restructurarea organizatorică a unor componente din sistemul de sănătate: 755/1488 (ro)
  • 2013 – Structura organizatorică a Ministerului Sănătății: 754/1486 (ro)
  • 2013 – Tabel modificări legislative: 755/1489 (ro)

Rapoarte și studii privind organizarea sistemului de sănătate în România

  • Activitatea preventivă în practica medicului de familie (ro)
  • Raportul sectorial privind sistemul de sănătate din România – Banca Mondială, mai 2011(ro)
  • Strategia pentru dezvoltarea asistenței medicale primare în România între anii 2012-2020, pentru Ministerul Sănătății, cu finanțare de la Banca Mondială – Oxford Policy Management, martie 2012 (ro)
  • Raportul Organizației Mondiale a Sănătății privind asistența medicală primară în România – OMS, martie 2012 – lansare (ro)
  • Raportul NICE International pentru Ministerul Sănătății – ianuarie 2012 (ro)
  • Consiliul Concurenței analizează piața farmaceutică din Romania (ro)
  • De ce trăiesc românii cu cinci ani mai puțin decât europenii (ro)
  • „Echilibrul delicat între știință, artă și comunicare” – Caiet program Conferinţa Naţională de Medicina Familiei (ro)
  • Sistemele de îngrijiri de sănătate (ro)

Articole din presa românească: ianuarie – martie 2013

  • Asiguratorii solicită să fie implicați în negocierile și demersurile privind reforma în sănătate (ro)
  • ATAC la clawback. Lobby la FMI pentru anularea taxei pe medicamente „fără număr” (ro)
  • Banii și toaletele oamenii și datele (ro)
  • Centralizarea achizițiilor publice: birocrație, necesitate, control sau pericol (ro)
  • Cetățeanul Jenel și asigurarea de sănătate (ro)
  • Cu cât se va scumpi sănătatea dacă proiectele lui Nicolăescu vor fi aprobate (ro)
  • Cum sunt aranjate trupele la începutul războiului din Sănătate (ro)
  • De ce mama e un geniu și ministrul Sănătății nu e (ro)
  • De ce ne-a sacrificat ministrul liberal al Sănătății (ro)
  • De Ziua Europeană a Pacienților, autoritatile din domeniul sanitar au susținut elaborarea unei noi legi a pacientului și a fost propusă înființarea instituției Avocatul Pacientului (ro)
  • Eugen Nicolăescu: Unul dintre lucrurile clarificate cu FMI, CE, BM este Legea Sănătăţii (ro)
  • În sănătatea voastra, liberalilor ! – Cristina Paun (ro)
  • Medicii de familie din Timiș dezbat problemele ce vor apărea în sistem odata cu desființarea CJA și DSP (ro)
  • Ministrul Sănătății bate în retragere: „Vom avea consultări cu reprezentanții spitalelor private. Finanțarea nu poate fi oprită fără o negociere” (ro)
  • Poziția Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România față de sistarea finanțării  spitalelor private(ro)
  • Raed Arafat: Spitalele private din câteva județe primesc între 6 si 17% din banii pentru cele publice (ro)
  • Reacţia preşedintelui CNAS, Dr. Doru Bădescu, referitor la declaraţia Ministrului Sănătăţii Dl. Eugen Nicolăescu, privind desfiinţarea DSP-urilor şi caselor de asigurări de sănătate teritoriale (ro)
  • Reorganizarea sistemului sanitar: întâlniri între ministrul sănătății și sindicate (ro)
  • Un medic de familie trebuie să aibă cel puțin 800 de pacienți (ro)
  • Va fi mărit tariful pe caz ponderat pentru spitalele de linia intâi (ro)

    Rapoarte și studii privind organizarea sistemului de sănătate în Uniunea Europeană și în alte țări occidentale

  • Modalitati de finanțare a sistemelor de sănătate (ro)
  • Sistem de sănătate public vs sistem de sănătate privat. Modele europene şi internaţionale (ro)
  • Canada: Canadian Healthcare System Fact Sheet- American Medical Student Association (en)
  • Canada: The politics of Canada Health Care System (en)
  • Elveția: Raport privind Asigurarea obligatorie de sănătate elvețiană (ro)
  • Franța: Comment bien comprendre ma couverture santé (fr)
  • Irlanda: La santé en Irlande (fr)
  • UE: Patients W.A.I.T. Indicator: Report 2010 (en)
  • UE: Polciy Statement on Prevention and Health Promotion in Primary Care – European Network for Prevention and Health Promotion in General Practice / Family Medicine (EUROPREV) (ro)
  • The Economic Argument for Disease Prevention (en)
  • USA, Canada, Netherlands: Health Care Systems: Three International Comparisons (en)
  • USA: Health Promotion and Disease Prevention (en)
  • USA: Studiu privind propunerile în cadrul programului Healthy people 2020 (en)
  • USA: Healthy people 2020 brochure (en)

Publicatii OECD privind organizarea sistemului de sănătate în țările membre OECD

  • 2003 – 2013 – OECD Health Working Papers (en)
  • 2003 – 2012 – OECD Reviews of Health Systems (Reports on OECD peer reviews of health systems in OECD countries) (en) (fr)
  • 2008 – 2013  – OECD Health Policy Studies (This series of publications analyses the organisation and performance of health systems, and factors explaining performance variations) (en) (fr)
  • 2011 – Health at a Glance 2011.OECD Indicators (en) (fr)
  • 2012 – Health at a Glance: Europe 2012 (en)
  • 2012 – The Architecture of Development Assistance (en)
  • 2013 – OECD Guidelines on Measuring Subjective Well-being (en)

REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – Între pericole și oportunități – sinteza audierii publice –

regio_2_corel_x4_0SINTEZA

REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – între pericole și oportunități

– sinteza audierii publice –

CADRUL GENERAL AL AUDIERII PUBLICE

Guvernul a inițiat un amplu proces concomitent de regionalizare și descentralizare a României. Acest proces se află într-o etapă de conceptualizare și fundamentare, în căutarea criteriilor care să faciliteze conturarea alternativelor viabile de regionalizare.

În acest sens, Guvernul a adoptat un Memorandum privind măsurile necesare pentru demararea procesului de regionalizare-descentralizare în România, conform căruia, statul trebuie să rezolve un important decalaj pe care îl are faţă de Europa, pentru a aduce serviciile publice şi deciziile mai aproape de cetăţeni şi pentru a-și folosi mai judicios resursele.

În ce măsura va reuși procesul de regionalizare și descentralizare inițiat de Guvern să răspundă scopului și misiunii declarate, dar mai ales, așteptărilor noastre, depinde decisiv de parcursul și conținutul evenimentelor de consultare publică în etapele cheie ale conceptualizării, fundamentării și operaționalizării procesului de regionalizare a României.

În acest context, Coaliția 52, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor a Universității Babeș Bolyai și Academia de Advocacy au inițiat, la Cluj Napoca, în data de 28 martie 2013, audierea publică ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”.

Inițiatorii audierii publice au invitat pe toți cei care cred în potențialul propriu de a contribui la un proces autentic de regionalizare a României, să își exprime opinia în cadrul audierii publice, prin formularea documentată și argumentată, în scris, a răspunsurilor la următoarele întrebări:

Care sunt pericolele / problemele majore specifice României, nesoluționate încă și care ar putea fi rezolvate printr-un proces de regionalizare? Argumentați.

Care sunt oportunitățile majore specifice României, care ar putea fi valorificate prin procesul de regionalizare? Argumentați.

Care sunt avantajele competitive care îndreptățesc localitatea Dumneavoastră în a primi, prin delegare, cel puțin una din competențele cuprinse în Memorandumul adoptat de Guvern privind regionalizarea și care să conducă la o guvernare regională performantă? Argumentați.

Acest demers a continuat primul demers sistematic inițiat la Timișoara, în noiembrie 2012, de către Academia de Advocacy, prin audierea publică ,,Regionalizarea României – de ce?”.

Audierea publică este o procedură transparentă şi riguroasă, de colectare de opinii fundamentate, prin care orice grup, organizaţie, instituţie şi persoană fizică interesată îşi poate aduce contribuţia în definirea şi adoptarea  politicilor publice de interes local, naţional şi internațional. În acest scop, organizatorii pun la dispoziția celor interesați o bibliografie publică consistentă, din care extrag o premisă riguroasă de dezbatere, denumită motivație, pe baza căreia cei interesați își pot formula opinii argumentate. Detalii asupra procedurii, a regulamentului de participare, a bibliografiei și a altor elemente organizatorice se regăsesc la www.advocacy.ro și www.implicat.info.

STRUCTURAREA ȘI ORGANIZAREA OPINIILOR COLECTATE

Pe fondul prioritizării temei regionalizării României pe agenda guvernamentală, a acaparării agendei mass media și a semnalelor publice ale decidenților politici cheie cu privire la stringența finalizării procesului de regionalizare și descentralizare a României în anul curent, în cadrul audierii publice ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități” s-au colectat 250 de opinii scrise extrem de diverse, pline de conținut și idei, referitoare fie la gradul de așteptare al românilor vizavi de acest proces, fie la idei și sugestii despre cum ar trebui planificat procesul, fie la premisele necesare succesului unui astfel de proces, precum și opinii referitoare la inutilitatea și inoportunitatea în sine a procesului.

Toate aceste opinii scrise colectate, conform procedurii de audiere publică, sunt prezentate public la www.advocacy.ro şi www.implicat.info.

Analiza în structură a opiniilor relevă o acoperire geografică relevantă a celor interesați de subiectul regionalizării, fiind colectate opinii din toate actualele regiuni de dezvoltare ale țării, respectiv din 34 de județe, precum și din afara țării.

Marea majoritate a opiniilor provin din partea reprezentanților societății civile, fapt ce denotă din nou disponibilitatea și deschiderea acestora de a interfera cu procesul decizional public, în general, respectiv cu procesul de fundamentare a modelului de regionalizare și descentralizare anunțat al decidenților, în particular.

S-au mobilizat și și-au asumat responsabilitatea formulării publice a opiniei atât reprezentanți ai formelor structurate ale societății civile – reprezentanți ai asociațiilor de afaceri, ai sindicatelor, organizațiilor non-guvernamentale – cât și cetățeni, care fie nu sunt afiliați vreunei structuri asociative, fie nu au putut sau nu au dorit să angajeze organizația din care fac parte.

De apreciat este și de această dată și interesul mediului academic de a se implica mai concret în viața comunității, precum și consecvența implicării agențiilor de dezvoltare regională, actori cheie, apropiați fenomenului regionalizării.

Din zona decidenților politici și publici, implicarea acestora, chiar dacă nu este una semnificativă numeric, este importantă prin semnalul transmis cu privire atât la importanța temei, cât și la deschiderea și disponibilitatea acestora de a intra într-un dialog real, egal cu cetățenii și formele structurate ale societății civile.

 

CUPRINSUL RAPORTULUI SINTEZĂ

În baza documentelor specifice audierii publice, respectiv în principal a motivației și a bibliografiei de fundamentare a acesteia, conform procedurii, Comisia de Experți a analizat și structurat cele 250 de opinii scrise colectate pe tema regionalizării.

Subiectul central anunțat al dezbaterii publice a fost ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”.

Astfel, intenția inițiatorilor a fost de a canaliza în această etapă a consultărilor publice, dezbaterea în jurul problemelor și a oportunităților pe care eventualul proces de regionalizare și descentralizare anunțat de către Guvern le-ar putea adresa. De asemenea, în baza Memorandumului adoptat de Guvern, complementar s-a inițiat și dezbaterea modului de delegare a competențelor de la nivel central la nivel regional.

Dată fiind etapa incipientă a fundamentării acestui proces la nivelul Guvernului, s-a apreciat a fi esențială identificarea cât mai largă a problemele și oportunităților actuale, reale ale românilor, precum și a realităților din teritoriu, atât pentru a veni în întâmpinarea gradului de așteptare al cetățenilor cu privire la regionalizare, cât mai ales pentru a sprijini definirea clară, concretă și fără echivoc a nevoii, sensului și utilității procesului de regionalizare și descentralizare a României.

Redăm în cele ce urmează sinteza opiniilor scrise colectate de către Comisia de Inițiere a audierii publice și sintetizate, structurat în jurul întrebărilor audierii publice, de către a Comisia de Experți a acesteia.

u Întrebarea nr.1

Care sunt pericolele / problemele majore specifice României, nesoluționate încă și care ar putea fi rezolvate printr-un proces de regionalizare? Argumentați.

Problemele majore specifice României, nesoluționate încă și care ar putea fi rezolvate printr-un proces de regionalizare, conform opiniilor colectate și analizate, pot fi grupate astfel:

w probleme legate de nivelul de dezvoltare economică, de disparitățile și decalajele economice, respectiv de nivelul sărăciei și nivelul de trai, în general (șomaj, lipsa locurilor de muncă, adâncirea disparităților, scăderea calității serviciilor publice, infrastructura precară din multiple domenii, de la sănătate până la cea de transport, lipsa atractivității investiționale, exodul resursei umane competente);

w probleme legate de centralizarea și concentrarea excesivă a procesului decizional public, cu distorsiuni majore în redistribuirea resurselor publice, prin ingerința politicului, în detrimentul nevoilor reale; (zonele bogate au devenit și mai bogate, iar cele sărace și mai sărace);

w probleme ale sistemului administrativ ineficient, datorate supradimensionării, gradului mare de fragmentare, corupției, birocrației, deprofesionalizării personalului pe fondul numirilor politice, a dotărilor tehnice insuficiente sau depășite moral și a slabei motivări, inconsecvenței și incoerenței legislative, deficiențelor atât în gestionarea proceselor decizionale, cât și a resurselor publice;

w probleme generate de incompleta și ineficienta descentralizare inițiată la nivelul administrațiilor locale, ca urmare a transferului unor responsabilități, fără transferul însă și a surselor de finanțare care să le susțină;

w probleme generate de distanța puterii decizionale politice și a deciziilor publice față de cetățean (la nivel central nu sunt cunoscute în detaliu problemele locale/regionale, precum și specificitățile din teritoriu);

w probleme implicate de absorbția slabă a fondurilor europene, dar și de slaba eficiență a acestora și imposibilitatea corelării și integrării proiectelor de anvergură mică în proiecte strategice.

Dacă marea majoritate a depozanților sunt de acord cu inventarierea marilor probleme specifice ale României, nu toți sunt de acord în privința soluționării lor prin regionalizare.

Astfel, există foarte multe păreri, atât pro, cât și contra regionalizare, care consideră că eventualul proces de regionalizare nu va rezolva problemele majore specifice României, nesoluționate încă. Parte din argumentele enunțate în acest sens țin de identificarea reală a cauzelor problemelor, iar parte de lipsa de încredere în decidenții publici și politici, atât în etapa elaborării și planificării regionalizării, cât și a implementării acestui proces.

Între cauzele reale ale problemelor majore specifice României și care nu se vor soluționa prin regionalizare sunt amintite:

— auto-birocratizarea excesivă, în special a fondurilor europene,

— lipsa unui stat puternic și a unei strategii reale, vizionare de dezvoltarea țării,

— dispariția industriilor țării,

— neexploatarea terenului agricol,

— ignorarea potențialului turistic,

— incapacitatea elitelor de a coagula în jurul lor,

— apatia,

— educația precară,

— sărăcia,

— legislația bolnavă, corupția generalizată.

Alături de lista problemelor majore specifice României, care ar putea fi sau nu soluționate prin procesul de regionalizare, din analiza opiniilor colectate s-a desprins, la fel ca și în cazul audierii publice precedente, o mare clasă a riscurilor care ar putea fi induse de un eventual proces de regionalizare, și anume:[1]

— riscul fragmentării și incoerenţei strategiei de nivel naţional, precum și riscul incapacității supervizării, corelării și supravegherii de la nivel național;

— riscul unui management defectuos al procesului de regionalizare, datorat:

§  riscului de politizare excesivă a procesului;

§  rezistenței la schimbare, în special a funcționarilor din administrația centrală;

§  calendarului excesiv de accelerat;

§  populației neinformate, nepregătite;

— riscul costurilor mult prea ridicate datorate creșterii birocrației, fie și numai prin multiplele schimbări legislative necesare, precum și datorită etapelor indispensabile ale tranziției;

— riscul compromisurilor politice dăunătoare (deşi teoretic se reduce numărul de coruptibili în sistem, puterea lor va fi mai mare, având o şi mai mare forţă în a “negocia”; relațiile de putere vor deveni mai clare, mai bine definite, rețeaua piramidală clarificându-se mai mult și căpătând o mai mare consistență);

— riscul adâncirii decalajelor, atât din punct de vedere economic, cât și social, între județele care nu intră în sfera intereselor politice sau cele care nu vor reuși să obțină statutul de capitală regională (riscul de migrare al fondurilor şi investiţiilor către oraşele-capitală a noilor regiuni, ceea ce ar atrage după sine decăderea economică a oraşelor mai mici, totul în contextul unei mai bune absorbţii a fondurilor comunitare);

— riscul enclavizării și a federalizării este în continuare amintit.

u Întrebarea nr.2

Care sunt oportunitățile majore specifice României, care ar putea fi valorificate prin procesul de regionalizare? Argumentați.

Principalele categorii de oportunități, semnalate în opiniile scrise colectate și analizate, ca fiind corelate direct cu eventualul proces de regionalizare și descentralizare a României sunt redate în cele ce urmează.

w Oportunitatea cea mai frecvent amintită, în corelație și cu problemele majore enunțate ale centralizării excesive a deciziei publice și a administrației ineficiente, este implementarea efectivă a principiului subsidiarităţii şi a descentralizării.

Dezideratele legate de implementarea principiului subsidiarităţii şi a descentralizării se referă la:

— descongestionarea deciziei politice și administrative, inclusiv prin asocierea cu un grad mai mare de autonomie financiară la nivel regional;

— responsabilizarea deciziei politice și administrative;

— modernizarea și eficientizarea administrației publice;

— transparentizarea actului decizional public și apropierea lui de cetăţean şi nevoile sale;

— creşterea competiţiei şi a competitivităţii inter-regionale, dar și cadru propice pentru creşterea egalităţii în şansele privind dezvoltarea în interiorul aceleiaşi regiuni.

w A doua mare oportunitate este cea a creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene.

Argumentele amintite în acest sens sunt legate de:

— oportunitatea relației directe cu U.E., scurtarea traseului de comunicare şi de decizie putând aduce o mai bună gestionare a resurselor financiare;

— oportunitatea accesării fondurilor pentru proiecte de investiții strategice, adaptate însă nevoilor specifice regiunii;

— accelerarea procesului investițional.

w Oportunitatea dezvoltării politicilor publice regionale și a proiectelor investiționale integrate este amintită frecvent în strictă corelație cu domenii specifice de interes major pentru cetățean, cum ar fi:

— crearea unor strategii a ocupării forței de muncă pentru fiecare regiune în parte;

— exploatarea responsabilă a resurselor specifice regiunii;

— dezvoltarea unor ramuri noi, de nişă;

— gestionarea infrastructurii de sănătate şi asistenţă medicală la nivel regional;

— programele de dezvoltare a agriculturii transferate la nivel regional;

— dezvoltarea accesibilităţii prin continuarea extinderii şi modernizării infrastructurii de transport;

— dezvoltarea patrimoniului natural/ambiental şi promovarea politicii de mediu;

— relansarea unor procese de inovare în cooperare cu centre universitare;

— o mai bună gestionare, valorificare şi promovarea a obiectivelor turistice.

Gradul de așteptare al cetățeanului este legat de corelarea deciziilor publice cu nevoi şi probleme specifice, precum şi cu oportunităţi de dezvoltare specifice, diferite şi diverse de la o regiune la alta, pentru diminuarea discrepanțelor sociale, economice, culturale.

w În contextul oportunităților este amintit și potențialul identității regionale.

Obiceiurile, tradițiile, moștenirea istorică, culturală și socială ar putea fi mai bine valorificate atât din punct de vedere turistic, prin proiecte de anvergură regională bine conturate, cât și din perspectiva întăririi coeziunii regionale.

w Din punct de vedere politic, s-a amintit:

— posibilitatea ,,retrasării” influenței politice la nivel local;

— șansa ,,zguduirii” actualelor structuri administrative birocratizate și crearea unor structuri funcționale, orientate pe dezvoltare și nu pe administrare;

— eventuala necesitate a apariției partidelor cu specific regional.

w O oportunitate majoră principială și de fond, deși amintită în puține din opiniile colectate, este aceea că  prin procesul de regionalizare s-ar putea constitui nivelul strategic de programare, management şi intervenţii majore la nivelul administraţiei publice locale din România.

— autorităţile publice locale, prin însăşi obiectul lor de activitate, acționează la nivel administrativ-tactic şi operaţional, fiind prea puţin capabile pentru intervenţii strategice, care privesc un orizont de timp mai mare decât un mandat şi care necesită resurse financiare mai complexe decât cele care există la nivelul autorităţilor locale individuale;

— regiunea ar trebui să fie tocmai liantul între comunitățile locale care îmbrățișează aceleași deziderate;

— rolul instituţiilor regionale ar fi nu acela de a crea un nivel administrativ suplimentar, care să se suprapună peste instituţiile existente la nivel local, ci, dimpotrivă, acela de a asigura cadrul strategic necesar pentru intervenţii publice capabile să contribuie în acelaşi timp la îmbunătăţirea competitivităţii actorilor economici şi la diminuarea disparităţilor socio-economice din comunităţile noastre.

u Întrebarea nr.3

Care sunt avantajele competitive care îndreptățesc localitatea Dumneavoastră în a primi, prin delegare, cel puțin una din competențele cuprinse în Memorandumul adoptat de Guvern privind regionalizarea și care să conducă la o guvernare regională performantă? Argumentați.

În privința modului de delegare de la nivelul central spre cel regional a competențelor anunțate prin Memorandumul adoptat de Guvern, părerile sunt din nou împărțite.

Astfel, există opinii în acord cu declarațiile publice ale decidenților, conform cărora dezvoltarea economică la nivel regional ar trebui să nu se concentreze în jurul unui singur oraș, ci să fie cât mai echitabil distribuită în cadrul regiunii, motiv pentru care și competențele în discuție ar trebui să fie cât mai dispers delegate și distribuite în interiorul regiunii.

În contraponderea acestor opinii, s-au enunțat păreri conform cărora atribuțiile delegate la nivel regional să fie concentrate la nivelul unității administrativ teritoriale cu valențe de  pol regional de dezvoltare și nu dispersate la nivel de județe componente, pentru a facilita monitorizarea și responsabilizarea și a evita diluarea responsabilităților transferate.

În ambele situații argumentele sunt legate, în general, de cetățean, fie sub aspectul accesibilității lui la diferitele instituții și organisme regionale, dispersate sau nu în regiune, fie sub aspectul pericolului major al accentuării problemelor economiilor de subzistență ale celor mai multe comunități locale.

În afara acestui aspect, al dispersării sau nu a competențelor ce se vor delega la nivel regional, multe opinii au menționat:

— nevoia de criterii obiective de departajare, fundamentate pe studii și analize specifice;

— nevoia unui set de indicatori economici, sociali și geografici de dezbatere și analiză a avantajelor competitive ale potențialelor sau viitoarelor reședințe de regiune.

În acest sens, remarcăm și sugestia lansării pe acest subiect a unor dezbateri bazate pe viziuni strategice, în contextul cărora „capitala” să fie aleasă ca un instrument, din punct de vedere al rolului pe care îl poate juca și a resurselor cu care poate contribui la viitoarele strategii ale fiecărei regiuni.

Din analiza specifică a argumentelor formulate de către depozanți în favoarea explicită a unui oraș sau a altuia, se desprinde orientarea generală a actualelor mari centre urbane de a-și reclama, pe bună dreptate, majoritatea competențelor anunțate a se delega.

În contrapartidă, în competiție cu acestea se înscriu destul de timid alte centre urbane pe una, două sau trei din competențele respective, invocând, în principal, experiențele acumulate în diferite domenii, dar și istoria, tradiția și specificul locului.

Corelat cu problemele, dar mai ales cu oportunitățile identificate, chiar dacă în afara cadrului conturat prin întrebări a dezbaterii audierii publice, în foarte multe din opiniile colectate și analizate, se regăsesc idei variate și cu privire la modul de asociere a județelor în perspectiva viitoarelor regiuni:

Ø o prima categorie este formată din ideile divergente cu privire la criteriul economic de asociere a județelor în viitoarele regiuni:

–      există opinii conform cărora viitoarele regiuni ar trebui gândite în ideea asocierii județelor cu creștere economică și cele aflate în declin, astfel încât să se creeze sinergii regionale;

–      există opinii care, dimpotrivă, apreciază oportună asocierea de județe aflate în stadii similare de dezvoltare, cu un potenţial de dezvoltare similar şi care să beneficieze de un context omogen în cadrul regiunii;

Ø o a doua categorie a opiniilor divergente referitoare la modul de asociere a județelor se referă la câte criterii și care ar fi acelea care ar trebui să stea la baza procesului de regionalizare:

–      există opinii care susțin necesitatea existenței unui singur criteriu, care să aibă potenţialul de a soluţiona decalajele economice (astfel de criterii unice ar putea fi criteriul economic, criteriul accesibilității infrastructurii de transport, criteriul accesului la justiție, criteriul accesului la energia electrică);

–      există opinii, majoritare, privind necesitatea fundamentării multicriteriale a modelului de regionalizare (printre criteriile amintite în acest caz sunt criteriile demografice, teritoriale, sectorul economic dominant: industrie, agricultură, turism, gradul de dezvoltare economică (PIB/locuitor), istorie, tradiţii, obiceiuri, numărul de așezări urbane, existența unor metropole economice competitive, a unei infrastructuri de transport, dar și centre universitare și accesul la servicii publice minimale);

Ø în categoria propunerilor, chiar dacă singulare, atipice amintim:

–      soluția facilitării și stimulării asocierilor libere între județe, în acord cu interese comune;

–      soluția așa-numitului principi al ,,locomotivei – vagon tractat”, în care parametrii de dezvoltare economică ai ,,locomotivei” trebuie să fie superiori cu cel puțin 50%, acest principiul fiind completat de crearea unor ,,insule de prosperitate” în interiorul țării, cu un PIB mediu pe cap de locuitor superior mediei naționale.

În același registru, al sugestiilor privind modalitatea de fundamentare și realizare a regionalizării, multe opinii fac referire la necesitatea autonomiei financiare a viitoarelor regiuni, în contextul unei reale descentralizări din acest punct de vedere. Între aspectele menționate în acest sens amintim:

Ø necesitatea conceperii unui buget regional, dar și a reformării unor aspecte ale bugetării locale, cum ar fi procesul de reechilibrare, politica prelevărilor din veniturile fiscale la bugetul de stat;

Ø preeminenţa principiului stimulativ în faţa celui al solidarităţii, cu aplicarea celui din urmă mai degrabă pentru atenuarea dezechilibrelor interregionale;

Ø sursele de buget vor trebui corelate cu atribuțiile ce revin regiunii, astfel încât să se evite situația în care regiunea primește atribuția fără sursa financiară proprie;

Ø banii proveniți din taxe și impozitele colectate ar trebui să rămână în regiune;

Ø regiunile ar trebui să aibă, în limitele legii, acces la pieţele de capital pentru a finanţa cheltuielile de investiţii prin împrumuturi publice.

Pentru a întregi tabloul gradului de interes ridicat și al așteptărilor și mai ridicate ale cetățenilor vizavi de procesul anunțat al regionalizării și descentralizării României, redăm în finalul sintezei audierii publice ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”, sugestii ale cetățenilor referitoare la premisele indispensabile bunei fundamentări a acestui proces:

Ø nevoia recursului la știință, teorie și metodă pentru analiza oportunității inițierii procesului de regionalizare, inclusiv din dorința de a minimiza influența criteriilor politice în trasarea viitoarelor regiuni;

Ø studiul de impact ar trebui să fie unul multicriterial, care să includă analize socio-economice, demografice, instituționale, etc. (în prezent, se apreciază că există o serie de cercetări și studii cu privire la regionalizare, elaborate însă pe diferite arii de specialitate nearmonizate, nesintetizate, care să abordeze din perspective multiple  aspectele  legate  de  implicațiile  regionalizării);

Ø realizarea unei analize comparative a actualei forme de organizare și a celei propuse;

Ø informarea largă cu privire la plusurile și minusurile acestei schimbări;

Ø în perspectiva unui eventual referendum pe subiect, în perioada pregătitoare a procesului de regionalizare, consultările publice trebuie să premeargă etapei de informare și consultare a publicului larg, întrucât opiniile și deciziile cetățenilor  necesită un cadru explicativ de soluții deja elaborate, pus la dispoziția lor spre studiere și deliberare finala prin referendum.

Complementar, de remarcat și reținut sunt și așteptările privind îndeplinirea unor pre-condiții în etapa implementării procesului, așteptări ce denotă atât interes, cât și reticență în privința etapelor viitoare ale procesului de regionalizare și descentralizare a României:

Ø introducerea indicatorilor de performanță atât la nivelul regiunilor, cât și în interiorul acestora, la nivelul competențelor delegate, pentru a putea măsura buna guvernare și eficientizarea costurilor;

Ø un corp al funcționarilor publici, calificat și depolitizat , ca și condiție fundamentală a asigurării coordonării diferitelor politici sectoriale și a integrării acestora într-o abordare globală;

Ø nevoia unor minime garanții (nu numai politice) că va fi un proces benefic, prin garantarea din partea celor care îl implementează că va fi un proces viabil și de succes, iar în caz contrar să recompenseze părțile afectate.

CONCLUZIILE COMISIEI DE EXPERȚI A AUDIERII PUBLICE

În urma analizei celor 250 de depoziții colectate și a structurării răspunsurilor pe cele 3 întrebări, Comisia de Experți a elaborat următoarele concluzii:

u identificarea problemelor și a pericolelor majore specifice României s-a dovedit a fi utilă din perspectiva procesului de consultare publică și a celui de fundamentare a procesului de regionalizare, însă, în același timp, s-a dovedit a fi nu foarte facilă, în contextul lipsei unei formulări și definiri foarte clare a modelului de regionalizare care se doreşte a fi aplicat României;

u problemele inventariate sunt probleme majore, generale ale României:

— probleme legate de nivelul de dezvoltare economică, de disparitățile și decalajele economice, respectiv de nivelul sărăciei și nivelul de trai, în general;

— probleme legate de centralizarea și concentrarea excesivă a procesului decizional public, cu distorsiuni majore în redistribuirea resurselor publice, prin ingerința politicului, în detrimentul nevoilor reale;

— probleme ale sistemului administrativ ineficient, datorate supradimensionării, corupției, birocrației, deprofesionalizării personalului pe fondul numirilor politice, a dotărilor tehnice insuficiente sau depășite moral și a slabei motivări, deficiențelor în gestionarea proceselor decizionale și a resurselor publice;

— probleme generate de incompleta și ineficienta descentralizare inițiată la nivelul administrațiilor locale, ca urmare a transferului unor responsabilități, fără transferul însă și a surselor de finanțare care să le susțină;

— probleme generate de distanța puterii decizionale politice și a deciziilor publice față de cetățean;

— probleme implicate de absorbția slabă a fondurilor europene, dar și de slaba eficiență a acestora și imposibilitatea corelării și integrării proiectelor de anvergură mică în proiecte strategice

u majoritatea problemelor generale, actuale ale României sunt văzute ca posibil a fi soluționate prin regionalizare, de către o parte din depozanți, însă, în aceeași măsură, aceleași problemele majore ale României sunt recunoscute, dar apreciate ca fiind imposibil de soluționat prin regionalizare, de către depozanții sceptici, care nu mai au deloc încredere în politic și care apreciază drept cauze reale ale problemelor:

— lipsa unui stat puternic și a unei strategii reale, vizionare de dezvoltarea țării,

— dispariția industriilor țării, neexploatarea terenului agricol, ignorarea potențialului turistic,

— incapacitatea elitelor de a coagula în jurul lor,

— apatia, educația precară, sărăcia,

— auto-birocratizarea excesivă, în special a fondurilor europene,

— legislația bolnavă, corupția generalizată.

u de remarcat faptul că, în raport de modul de acțiune, aceleași pericole și provocări ale României și ale regionalizării pot fi transformate, totuși, în oportunități;

u alături de inventarul de probleme ale României, care ar putea fi sau nu soluționate prin regionalizare, s-a mai conturat și un inventar al provocărilor inerente regionalizării;

u s-a reiterat, foarte clar și distinct, nevoia de identificare a unor criterii obiective de fundamentare a modelului de regionalizare și descentralizare, elaborate în urma unor studii și analize specifice de impact, comparative, în termeni de avantaje și dezavantaje;

u s-a reiterat, de asemenea, intenția reală a cetățenilor interesați de a-și dedica expertiză și timp pentru elaborarea modelului potrivit de regionalizare a României, prin procese repetitive și consecutive de consultare publică.

Conchidem prin a sublinia că, opiniile exprimate denotă gradul foarte mare de așteptare cu privire la procesul de regionalizare și descentralizare. Practic, aproape toate speranțele celor care le mai au sunt puse în acest proces.

Astfel, se așteaptă ca regionalizarea să ducă la creșterea coeziunii, dezvoltarea durabilă și strategică, încurajarea diversității teritoriale și a cetățenilor, schimbul bunelor practici și la eliminarea discrepanțelor economice, sociale și culturale.

Cât din toate astea se va realiza, cât este fezabil a se realiza și mai ales timpul în care se va realiza depind de modelul de regionalizare care se va contura, de modalitatea sa de implementare, precum și de gradul de implicare în tot acest timp a actorilor interesați. În acest context, descentralizarea și creșterea autonomiei vor depinde nu numai de maturitatea și disponibilitatea administrației centrale în a delega competențe și funcțiuni administrative și de dezvoltare către regiuni, ci și de capacitatea și maturitatea regiunilor în a și le asuma.

Raportarea directă a populației, a comunităților locale, la nivelul indivizilor la regionalizare reprezintă o componentă primordială, de neînlocuit în procesul transformărilor. Fără depășirea acestui prag preliminar, politicile dedicate regionalizării vor rămâne formale, generând forme fără fond, fără energie socială, fără efecte notabile.

Politizarea regionalizării ar putea deveni principala capcană.

Problematica regionalizării, de la motivație, la căile de urmat, de la recunoașterea nevoilor, reprezentarea intereselor, până la asumarea responsabilităților nu trebuie să devină obiectul competiției politice, al luptei pentru putere. Transformarea temei într-o simplă lozincă electorală reprezintă nu doar o abordare iresponsabilă, dar și una păguboasă, o sfidare la adresa complexității problematicii.

Tentația de a transforma regionalizarea într-o consacrare constituțională a ,,baronizării” este reală. Dincolo de diferențieri relative, superficiale de ocolul ideologic și chiar față de poziționarea în raport cu puterea centrală, preocuparea diverselor ,,grupuri de interese” instalate masiv la nivel local este de a transforma măsurile administrative implicate de regionalizare într-o recunoaștere și instalare ,,de drept” a ceva ce este un fapt împlinit. Rămâne de văzut care ar putea fi mijloacele, instrumentele, aspectele normative, pragurile instituționale prin care  proiectul regionalizării va evita această sfidare.            Devine tot mai clar ca ne vom confrunta cu un  moment de răspântie.

Regionalizarea nu va rezolva de la sine inerția, ambivalența, lipsa de interes social și capacitatea managerială redusă de absorbție a fondurilor europene.

RECOMANDĂRILE COMISIEI DE EXPERȚI A AUDIERII PUBLICE

Pe baza analizei depozițiilor și a concluziilor evidențiate, Comisia de Experți formulează următoarele recomandări, pentru luarea unei decizii publice optime pe tema regionalizării.

1.    Aprofundarea prin comunicare și dezbatere publică a tematicii regionalizării reprezintă o cerință de bază, permanentă.

Guvernul are datoria să publice, fără poziții partizane, o cât mai mare diversitate de date, studii, opțiuni. Se evită, astfel, instalarea percepției că este un demers guvernamental, preponderant politic, dictat de U.E. și executat prin jocuri politice la vârf. O aplicare strictă, ,,de sus în jos” sub influența și condiționările externe deturnează natura proiectului.

Publicarea și dezbaterea rezultatelor cercetărilor de specialitate, rapoarte, studii de caz referitoare la ,,agenda regionalizării”, posibilități și căi de folosit va antrena populația, comunitățile locale într-o recunoaștere și asumare reală a proiectelor.

Prezentarea experienței altor țări din U.E., cu plusuri și minusuri, astfel încât să fie evitate pericole, eșecuri cu costuri de timp,  reprezintă o resursă utilă și accesibilă.

Tema regionalizării nu trebuie lăsată doar pe seama mass-media pentru că s-ar  urmări, în principal (sau chiar exclusiv), poziții oficiale, polemici, confruntări între exponenții partidelor, grupuri restrânse.

2.   Se impune realizarea unui echilibrul între abordarea administrativă, prin politici reformatoare, și implicarea locală directă, ca mecanism de bază al regionalizării.

Concentrarea responsabilităților, a inițiativei și a accesului la resurse, precum și canalizarea întregului proces într-o abordare administrativă, ,,guvernamentală”, ministerială se află nu numai în contradicție deplină cu natura procesului, dar conduce inevitabil la izolare, la practici birocratice.

3.   Accesul la avantajele regionalizării nu trebuie să apară ca o nouă sursă de diferențiere, discriminare între localități, categorii sociale, domenii de activitate.

Chiar dacă efectele pozitive ale regionalizării vor cunoaște dezvoltări diverse, acestea vor fi abordate în cadrul unui proces unitar, cu impact general.

Preocuparea pentru a obține echilibrul, evoluții în sincronicitate, cu legături noi, multiple și favorabile  ca  noi ,,izvoare” ale dezvoltării trebuie să constituie o dominantă atât la nivelul managementului strategic, cât și în efortul asumat pe plan local.

4.  Pozițiile sceptice, critice, opuse regionalizării nu trebuie respinse aprioric.

Dimpotrivă, trebuie să li se acorde atenția cuvenită, prin recunoaștere, dialog și cooperare în căutarea de deschideri, soluții, parteneriate. Un consens nu va fi posibil, ca în oricare altă problemă complexă. Dimpotrivă recunoașterea diversității  ar prezenta un factor de sprijin, și doar în plan secundar un obstacol.

Diversitatea reprezintă o dimensiune cheie a regionalizării, o componenta de neînlocuit a structurii abordării strategice, dar și a implementării specifice.

Iată de ce, fără consens național, precum recunoașterea reciprocă a complexității, a coeziunii, nu se poate asigura o susținere consecventă a procesului în timp, amplificând riscul decăderii în polemici sterile.

Comisia de Experți

Vasile SURD,

Prof. univ. dr. emerit al Facultății de Geografie din Cluj Napoca,

Vasile DÂNCU,

Președinte al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie, Cluj Napoca

Dorel Șandor,

Consultant Independent, București

Şerban Ţigănaș,

Președinte al Ordinului Arhitecților din România, Cluj Napoca

Simona Fiț,

Consultant Transparența Decizională Academia de Advocacy, Timișoara


[1] În completarea inventarului problemelor pe care le-ar putea induce regionalizarea aducem în atenție și conținutul, mult mai dezvoltat pe acest subiect, al sintezei audierii publice ,,Regionalizarea României – de ce?”, întrucât în cadrul audierii publice din noiembrie 2012 acest subiect a fost abordat explicit (www.advocacy.ro). În  prezenta audiere publică aspectele riscurilor induse de regionalizare au fost doar reiterate și completate de către o parte dintre autorii opiniilor, în contextul dezbaterii problemelor României și ale regionalizării.

Audiere publică – REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – între pericole și oportunități! Cluj, 28 martie 2013

regionalizarea Romaniei

Chemarea la acțiune

Guvernul a inițiat un amplu proces concomitent de regionalizare și descentralizare a României.

Acest proces se află într-o etapă de conceptualizare și fundamentare, în căutarea criteriilor care să faciliteze conturarea alternativelor viabile de regionalizare.

În acest context, Coaliția 52, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, din cadrul Universității Babeș Bolyai și Academia de Advocacy inițiază audierea publică ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”.

Regionalizarea durabilă, eficientă și cu sens a României presupune un efort concertat al tuturor actorilor implicați, dar mai ales a beneficiarilor acestui proces, adică a noastră, a tuturor.

Invităm pe toți cei care cred în potențialul propriu de a contribui la un proces autentic de regionalizare a României, să își exprime opinia în cadrul audierii publice ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”, prin formularea documentată și argumentată, în scris, a răspunsurilor la întrebările motivației evenimentului.

Opiniile dvs. scrise pot fi transmise, până cel târziu în data de 25 martie 2013, ora 17, la adresa de email regio@advocacy.roAudierea publică va avea loc la Cluj Napoca, în data de 28 martie 2013, începând cu ora 11:00, în Aula Facultății de Științe Economiceși Gestiunea Afacerilor, de la adresa str. Teodor Mihali, Nr.58-60.

Opiniile colectate prin procedura de audiere publică se vor sintetiza într-un raport – sinteză, de către Comisia de Experți a audierii publice, formată din Vasile SURD, prof. univ. dr. emerit al Facultății de Geografie din Cluj Napoca, Vasile DÂNCU, președinte Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), Dorel ȘANDOR, consultant independent, Şerban ŢIGĂNAȘ, președinte al Ordinului Arhitecților din România, Simona FIȚ, consultant în transparența decizională Academia de Advocacy.

Raportul sinteză va fi făcut public, în conferinţă de presă, în cursul lunii aprilie 2013 și va fi transmis tuturor celor care au participat la audierea publică, la adresa electronică indicată în formularul de înscriere, precum și decidenţilor politici cu responsabilităţi în domeniu. De asemenea, va fi adus la cunoștința opiniei publice prin intermediul presei și prin afișarea pe www.advocacy.ro și www.implicat.info, unde va putea fi consultat alături de toate celelalte materiale specifice audierii publice. Pentru formularea opiniei mai regăsiți pe website: bibliografie selectivă a tematicii regionalizării, procedura de audiere publică, îndrumarul de formulare a opiniei scrise, precum și modul de înscriere şi participare.

Persoane de contact:

Iulia ȚUȚUIANU, Academia de Advocacy – 0722256179, iulia.tutuianu@advocacy.ro;

Nicoleta TUDOR, Academia de Advocacy – 0745937045, nicoleta.tudor@advocacy.ro;

Florin ȘOMODI, Lobby pentru Cluj – 0744861059, somodi.florin@gmail.com.

Cu încredere în puterea și valoarea demersurilor participative,

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

Iosif POP, lider regional Coaliția 52, președinte Consiliul Local Civic, Cluj Napoca

Ioan LUMPERDEAN, prodecan Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj Napoca

Radu NICOSEVICI, președinte Academia de Advocacy, Timișoara

www.advocacy.ro 

Documente de sustinere:

Chemarea la actiune

Motivatia audierii publice

Sinteza audierii publice

Memorandumul Guvernului Romaniei

Contextul angajamentului Romaniei

Recomandarile Uniunii Europene

Concluziile studiului organizarea administrativ-teritoriala a unor state membre UE

Studiu privind diferentele regionale

Bibliografie