Arhiva | ONG RSS for this section

Organizațiile de tineret din Bacău cer constituirea Fondului de Tineret

12510472_10205687649206742_4685922383267064736_n

20 de organizații de tineret din Bacău atrag atenția Consiliului Local și Consiliului Județean cu privire la lipsa alocării financiare în vederea constituirii Fondului de Tineret, prevăzut în Legea tinerilor nr. 350/2006. Aceasta impune autorităților din municipiile reședință de județ, precum și consiliilor județene, instituirea unui fond pentru activitățile de tineret.

Contrar dispozițiilor legale, dar și constituționale (articolul 49 din Constituția României), în bugetele ultimilor ani ale Consiliului Local și Consiliului Județean Bacău nu au fost prevăzute fonduri destinate sprijinirii activitatilor de tineret, fapt care indirect îi face pe tineri să părăsească județul imediat după terminarea studiilor din cauza lipsei de oportunități de dezvoltare personală și profesională. Pe termen lung, exodul tinerilor duce la o economie locală subdezvoltată.

Articolul 28 din Legea tinerilor:

(1) Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi consiliile locale ale municipiilor reşedinţă de judeţ constituie anual, în cadrul bugetelor proprii, Fondul destinat activităţilor de tineret.

(2) Fondul destinat activităţilor de tineret prevăzut la alin. (1) se utilizează pentru finanţarea activităţii de tineret a structurilor neguvernamentale de utilitate publică de şi pentru tineret, precum şi a unor activităţi de tineret de interes local, stabilite prin consultarea fundaţiilor judeţene pentru tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale de tineret şi pentru tineret de pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective.

Prin urmare, tinerii băcăuani solicită autorităților locale să pună în aplicare legea și să prevadă în bugetele locale pentru anul 2016 sumele corespunzătoare pentru finanțarea activităților de tineret, prin instituirea Fondului de Tineret prevazut de Legea 350/2006 a tinerilor. În caz contrar, aceștia sunt pregătiți să cheme Consiliul Județean în fata instanței de contencios administrativ.

Tinerii din Bacău au mare nevoie de activități în care să fie implicați, însă organizațiile de tineret se confruntă cu o lipsă acută de fonduri pentru implementarea acestora. La recenta masă rotundă la care au participat reprezentatii ONG-urilor din judetul Bacău, am decis să solicităm autorităților publice locale să respecte legea, punand la dispoziție acest Fond de Tineret obligatoriu începând cu anul 2016 și să nu uite că aceștia au fost aleși ca să reprezinte interesele cetățenilor, deci și ale tinerilor din Bacău – Cristian Ghingheș, monitor al Consiliului Tineretului din România pentru gestionarea fondurilor de tineret la nivelul județului Bacău

Organizații semnatare:

Consiliul Tineretului din România;

– Liga Studențească din Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău;

– Asociația „Onestin” Onești;

– Asociația Inițiative pentru o Comunitate Responsabilă Moinești;

– Asociația Există o Șansă Buhuși;

– Romanian Youth Movement for Democracy (RYMD);

– Asociația Un Zâmbet Bacău;

– Asociația Iubim Natura Bacău;

– Asociația pentru Dezvoltare Activă Bacău;

– Asociația „Ingenious Drama” Bacău (ID Fest);

– Centrul European pentru Strategii Durabile Bacău;

– Asociația Happy Life Bacău;

– Asociația Divanul AdBlog Bacău;

– Asociația Elevilor din Bacău;

– Grupul de Inițiativă Basarăbeană Bacău;

– Consiliul Județean al Elevilor Bacău;

– Leo Alpha „Young&Smart” Club Bacau;

– Interact Bacău;

– trupa Nobody’s Group Bacău;

– trupa Transparency Bacău.

Vă mulțumim!

Sursa: https://bacaulactiv.ro/tinerii-din-bacau-solicita-constituirea-fondului-de-tineret-la-nivelul-consiliului-judetean-si-consiliului-local-incepand-cu-anul-2016/

Anunțuri

Depunerea de proiecte s-a prelungit până la 06 septembrie 2013!

PMOPMO1

PROGRAMUL DE FINANŢARE  MUNICIPALĂ PENTRU ACTIVITATEA ONG-urilor 2013

ANUNŢ

PRELUNGIRE TERMEN LIMITĂ DE DEPUNERE A PROIECTELOR – 06 septembrie 2013

Consiliul  Local Oneşti şi Primăria Municipiului Oneşti au lansat programul anual de  finanţare a proiectelor din domeniul activităţii organizaţiilor  nonguvernamentale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2005 privind  regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru  activităţi nonprofit de interes general şi ale H.C.L. nr.100/25.10.2012 privind  aprobarea Regulamentului privind regimul finanţărilor nerambursabile din  fondurile bugetului local al municipiului Oneşti alocate pentru activităţi  nonprofit de interes local.

Având  în vedere perioada de desfăşurare a modului de formare „Managementul Proiectului”, 23-25 august  2013, organizat de autorităţile administraţiei publice locale în sprijinul  ONG-urilor locale, urmată de sesiunea de întrebări şi clarificări la  Regulamentul privind regimul finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului  local al municipiului Oneşti alocate pentru activităţi nonprofit de interes  local la care au fost formulate răspunsurile în data de 29 august  2013.

Pentru realizarea scopului și obiectivelor Programului de finanţare, programul  de depunere a proiectelor propuse de organizaţiile neguvernamentale pentru  activităţi nonprofit de interes local din domeniile activităţi de tineret; protecţia mediului;  activităţi sportive; culte religioase; programe culturale şi învăţământ  pentru anul 2013 se prelungeşte până la  data de 6 septembrie 2013 – termenul limită de depunere a proiectelor de către  solicitanţi.  Programul de evaluare a proiectelor se va realiza în perioada 9-13 septembrie  2013 la sediul Consiliului Local Oneşti. Programul de selecţie a proiectelor ONG –urilor cu impact asupra comunităţii locale care vor primi finanţare de la  bugetul local şi anunţul rezultatelor finale este programat pe data 16  septembrie 2013.

Detalii suplimentare referitoare la Programul de finanţare puteţi  solicita telefonic, la numărul 0234.324.243, int.225, Dl.Chiriac Robert-Ionuţ sau la e-mail:  dapj@onesti.ro .

Sursa: Primaria Municipiului Onesti

Curs de formare „Managementul Proiectelor”, Oneşti, 23-25 august 2013

730d5f805420cce4bd7b45fd725036c0_L

Dacă faci parte dintr-un ONG activ în Municipiul Oneşti şi eşti interesat de managementul proiectelor cu finanţare nerambursabilă, te invităm să te înscrii la cursul de formare „Managementul Proiectelor”, ce va avea loc în perioada 23-25 august 2013 în Oneşti!

Pentru înscriere deschide link-ul următor https://docs.google.com/forms/d/1JsH7TdayMfIXicsX4l_cyV-alZGGmkrQm1VkrjWxLPg/viewform şi completează formularul de înscriere.

Mai multe informații despre curs îţi oferim la telefon 0752934965 sau 0742989840. Formator: Teolin Codreanu.

Formarea este recomandată în special organizaţiilor non-guvernamentale care doresc să aplice la finanţarea nerambursabilă oferită de Consiliul Local Oneşti, prin Regulamentul de finanţare de la bugetul local a activităţilor non-profit de interes local, aprobat prin Hotărârea CL nr. 100/25.10.2012.

Sursa: Ziarul Ora 25 

Site-ul Primariei Onesti

Conferința națională “Activitatea de lobby în spațiul UE – reglementare vs nereglementare”, Bucureşti, 29 august 2013

20492_556016471127081_118084663_n

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaților și Academia Română-Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” organizează la Palatul Parlamentului din București, pe data de 29 august 2013, ora 09:00, Conferința națională cu tema “Activitatea de lobby în spațiul UE – reglementare vs nereglementare”.

Specialiştii în activitatea de lobby ai Comunităţii de Advocacy vor participa la eveniment alături de membri ai Parlamentului și Guvernului României, reprezentanții altor instituții publice centrale, ai mediului academic, societății civile, practicienilor și profesioniștilor.

În cadrul Conferinței se va face o analiză a activității de lobby din perspectiva  necesității reglementării legislative, urmând a fi abordate aspectele de ordin teoretic și practic ce rezultă din experiența celorlalte state UE în acest domeniu. Participanții la dezbateri își vor susține punctele de vedere și vor depune lucrări, concluziile urmând să fie concretizate în propuneri de “lege ferenda”.
Conferința este organizată la solicitarea Comisiei juridice de disciplină și imunități a Camerei Deputaților unde se află spre dezbatere și adoptare, în procedură parlamentară decizională, două proiecte legislative (PLx 739/2011 și PLx 581/2010) privind reglementarea activităților de lobby în România.

Resurse: – PLx 739/2011

PLx 581/2010

 

S-a lansat programul de finantare nerambursabila a ONG-urilor la Onesti!

PMOPMO1

Consiliul Local Oneşti şi Primăria Municipiului Oneşti au lansat programul anual de finanţare a proiectelor din domeniul activităţii organizaţiilor nonguvernamentale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general şi ale H.C.L. nr.100/25.10.2012 privind aprobarea Regulamentului privind regimul finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului Oneşti alocate pentru activităţi nonprofit de interes local.

Selecţia proiectelor din domeniile prioritare: activităţi de tineret; protecţia mediului; activităţi sportive; culte religioase; programe culturale şi învăţământ care vor primi finanţare de la bugetul local se va face de către o comisie de evaluare şi selecţionare, constituită prin HCL nr.31/28.02.2013 privind constituirea Comisiei pentru evaluarea şi selecţionarea programelor şi proiectelor în vederea acordării finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al Municipiului Oneşti alocate pentru activităţi nonprofit de interes local.

Programul de depunere a proiectelor propuse de organizaţiile neguvernamentale pentru activităţi nonprofit de interes local din domeniile menţionate pentru anul 2013 se programează pe data de 30 august 2013 – termenul limită de depunere a proiectelor de către solicitanţi. Programul de evaluare a proiectelor se va realiza în perioada 2-13 septembrie 2013 la sediul Consiliului Local Oneşti. Programul de selecţie a proiectelor ONG –urilor cu impact asupra comunităţii locale care vor primi finanţare de la bugetul local şi anunţul rezultatelor finale este programat pe data 16 septembrie 2013.
Suma alocată în anul 2013 de la bugetul local pentru finanţarea nerambursabilă a proiectelor din domeniile prioritare menţionate este în valoare de 80.000 lei. Suma solicitată nu poate depăşi o treime din fondul total alocat pentru finanţarea proiectelor din domeniile menţionate. Finanţările nerambursabile trebuie însoţite de o contribuţie de minimum 10% din valoarea totală a proiectului din partea beneficiarului.

Anuntul de lansare: http://www.onesti.ro/OneDocs/TOP/2013/Program-Finantare-ONG-Onesti.pdf

ATENTIE: 30 August 2013 – Termen limită depunere PROIECTE cu finanțare prin
Programul de finanțare Municipală 2013 pentru activitatea ONG-uri – Municipiul Onești

POLITICI PUBLICE, LOBBY SI ADVOCACY LA ONESTI!

1-pagina-advocacy5untitled

In perioada 29-30 iunie 2013 a avut loc la Onesti un proiect cu finantare europeana denumit “Dezvoltarea capacitatii organizatiilor neguvernamentale de a se implica activ in eficientizarea sectorului public”, Cod SMIS 40512, in cadrul Programului Opreational Sectorial Dezvoltarea Capacitatii Administrative 2007-2013, in locatia Cafenelei Literare.

Proiectul elaborat de catre Asociatia ProDemocratia, Club Targu Neamt, Fundatia Nationala pentru Dezvoltare Comunitara, Filiala Iasi si Fundatia Culturala IPAMIA Suceava a avut ca obiectiv cresterea capacitatii organizatiilor neguvernamentale din judetele Neamt, Bacau, Suceava si Iasi de a colabora cu institutiile administratiei publice locale si judetene. Activitatile dedicate proiectului au vizat infiintarea si dezvoltarea retelei interjudetene ONESP, derularea a doua programe de instruire privind politicile publice, respective lobby si advocacy, initierea si dezvoltarea unor mecanisme de consultare intre ONG-uri si institutiile administratiei publice locale, precum si un schimb de bune-practici.

In ziua de 29 iunie 2013 a demarat cursul intensiv de “Initiere si dezvoltare politici publice” la care au participat cca.30 de reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale din Onesti din domenii precum: tineret, protectia animalelor, drepturile fundamentale ale cetatenilor, mediere, cultura, etc. Trainerii Codru Vrabie si Andreea Firastraeru au abordat subiecte privind procesul politicilor publice, ciclul politicilor publice, politici publice locale si regionale, influientarea politicilor publice, monitorizarea politicilor publice, dezoltarea si planificarea unei propuneri de politica publica.

Ziua de 30 iunie 2013 a continuat cu un curs de lobby si advocacy care a urmarit subiecte precum procesul de advocacy, procesul de luare a deciziilor, planificarea strategiei de advocacy, planificarea procesului de advocacy, metode si tehnici de advocacy, care se va finaliza cu o evaluare practica a unui intreg proces de advocacy si lobby in relatia cu decidentul politic.

Proiectul se va incheia cu un seminar regional privind mecanismele de consultare intre ONG-uri si institutiile administratiei publice, precum ateliere locale de lucru privind mecanismele de consultare.

Detalii: găsiţi pe site-ul: http://apdtarguneamt.ro/blog/2013/01/03/lansare-proiect-smis-40512/#more-499

Detalii: găsiţi pe site-ul www.onespromania.ro , email: office@onespromania.ro, telefon/fax: 0233790809, mobil: 0744596206.

sigle_top

“ATITUDINE, REPREZENTARE ȘI ARGUMENT ÎN DIALOGUL CU PUTEREA“ Lansarea Corpul Profesioniștilor în Lobby

img_8899Marţi, 25 iunie 2013, în prezența a numeroși reprezentanți ai clasei politice și societății civile, in Sala Le Diplomats a Hotelului Hilton Bucuresti a fost prezentat Corpul Profesioniștilor în Lobby din România.

383 de specialişti în activitatea de lobby, reprezentanţi de patronate, sindicate, ONG-uri, camere de comerţ şi asociaţii de IMM-uri, au fost certificaţi în cadrul proiectului strategic Partener Activ şi Implicat, în urma dobândirii competenţelor de reprezentare argumentată a intereselor membrilor lor, în dialogul civic şi social cu decidenţii politici.

Peste jumătate dintre aceştia au aderat la Corpul Profesioniştilor în Lobby, organizaţie profesională constituită în decembrie 2012 şi care are, în prezent, membri în toate regiunile de dezvoltare ale ţării.

Evenimentul a fost deschis de Radu Nicosevici, președintele Corpului Profesioniștilor în Lobby, care a ținut să reitereze importanța prezervării standardului profesional, pentru consolidarea practică a tehnicilor dobândite și pentru promovarea bunelor practici de intervenție pe lângă decizia publică a reprezentanților grupurilor de interese legitime.

Numeroşii parlamentari prezenţi la eveniment au salutat constituirea Corpului Profesioniștilor în Lobby şi rezultatele proiectului Partener Activ şi Implicat, subliniind rolul benefic şi necesitatea profesiei de lobby-ist în procesul de legiferare.

Membrii Corpului au subliniat încă o dată că ÎNTREAGA societate civilă trebuie să fie un factor important în influențarea reală a politicilor publice, prin implicarea constantă și consecventă în elaborarea de studii și analize de impact ale proiectelor de acte normative, prin formularea de opinii documentate și implicarea în dezbateri publice.

Evenimentul a fost ultimul dintr-o serie de evenimente regionale derulate şi finalizate cu prezentarea la nivel naţional a Corpului Profesioniştilor în Lobby, a sucursalelor sale regionale şi a experţilor regionali membri ai Corpului, pregătiţi să intervină şi să relaţioneze profesionist cu decidenţii.

Fișiere:
995040_637303709631402_512628427_n
COMUNITATEA DE ADVOCACY ONESTI a fost prezenta la eveniment alaturi de parlamentari, prin reprezentantii sai lobby-sti
Dl.Gaman Catalin si Dl.Chiriac Robert-Ionut.

AUDIERE PUBLICĂ VIRTUALĂ: Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol?

afis_dialog2_0

Motivația audierii publice     

„Democrația este un sistem de guvernare prost, cel mai bun, însă, din câte a experimentat omenirea până acum”. Au trecut peste 60 de ani de când Winston Churchill a rostit această frază, devenită celebră[1], și încă nu s-a ajuns la un sistem de guvernare mai bun.

Șaizeci de ani în care societățile au evoluat, s-au nuanțat, s-au tehnologizat, astfel încât „vocile” care cer drept la opinie și acces la decizia publică au devenit tot mai multe, mai diverse și mai exigente. În aceste condiții, și reprezentarea acestora devine din ce în ce mai dificilă și, implicit, din ce în ce mai ușor de contestat.

Când „majoritatea” nu mai este monolitică, ci descrisă de nuanțe, mecanismele democrației participative sunt cele care pot furniza soluția pentru o bună guvernare.

Guvernarea cu și pentru cetățeni presupune dialog și parteneriat între alegători și aleși, între membrii societății și cei chemați să gestioneze funcționarea acesteia. În democrațiile consolidate, un atare parteneriat se bazează pe transparență și responsabilitate. Prin transparență, autoritățile deschid actul guvernării către public. Responsabilitatea cetățenilor este de a valorifica aceste oportunități și de a se implica în elaborarea politicilor publice și a legilor, reprezentându-și activ interesele. Prin urmare, un dialog civic și social real și eficient poate da substanță democrației participative, atunci când se desfășoară în imediata vecinătate a deciziei publice, care este și va rămâne apanajul clasei politice.

In România, toate instituțiile modelului democratic occidental au fost înființate.

Legea privind liberul acces la informațiile de interes public (Legea nr.544/2001, cu modificările și completările ulterioare) oferă șansa actorilor civici și sociali, precum și oricărui cetățean interesat, de a se documenta, de a afla informații cu caracter public referitoare la orice instituție publică, referitoare la aproape orice tip de informație cu caracter public (excepțiile sunt prevăzute de lege).

Legea privind transparența decizională în administrația publică (Legea nr.52/2003, cu modificările și completările ulterioare) oferă oportunitatea tuturor formelor structurate ale societății civile, precum și oricărui cetățean interesat de a se implica în procesul de luare a deciziei publice la nivelul administrației publice locale și centrale, respectiv la nivelul primăriei, consiliului local, consiliului județean, ministerelor, guvernului.

Legea dialogului social (Legea nr.62/2011) reglementează tot ceea ce înseamnă dialogul social în România. În principal, legiferează modul de reprezentare și structurare al partenerilor sociali și forurile instituționalizate de dialog a acestora cu decidenții publici. Este vorba de Consiliul Economic și Social, forul consultativ de pe lângă Guvernul și Parlamentul României, și comisiile de dialog social, foruri consultative pe lângă decidenții publici centrali și reprezentanții acestora în teritoriu, prin intermediul prefecturilor.

Regulamentele de organizare și funcționare ale celor două Camere ale Parlamentului României prevăd reguli și proceduri clare de implicare a părților interesate în procesul de luare a deciziei publice, respectiv în dezbaterile parlamentare, cu precădere de la nivelul comisiilor parlamentare de specialitate, dar și din plenul Camerelor Parlamentului României, Camera Deputaților și Senat.

Reglementările privind procedurile de elaborare a politicilor publice sunt cele menite să eficientizeze procesul de legiferare din România, prin crearea cadrului strategic de analiză și fundamentare a nevoilor de reglementare și, mai ales, prin crearea cadrului mult mai timpuriu și, implicit, mult mai eficient, al consultărilor publice pe probleme ce necesită reglementare.

În pofida acestui întreg cadru legislativ de facilitare a dialogului cu decidenții publici, implicarea actorilor civici și sociali nu are impactul așteptat în procesul de elaborare a politicilor publice și a reglementărilor.

Sectoarele structurate ale societății civile sunt încă rezervate față de factorii de decizie, în timp ce decidenții consideră, de multe ori, că actorii sociali nu aduc valoare adăugată în procesul de elaborare a politicilor publice și că toate întâlnirile consultative întârzie procesul decizional.

Există germeni și exemple de bună practică, dar acestea sunt puține în raport cu nevoia instituțiilor statului de a avea parteneri de dialog competenți.

Pentru a răspunde ritmului de elaborare a politicilor publice sectoriale potrivite etapei de reformă în care se găsește România, este necesară o revitalizare reală a dialogului. Mecanismele de dialog social sunt create în formă piramidală, de la comunitatea locală la nivelul național, tocmai pentru a surprinde cât se poate de acurat o politică publică racordată la necesitățile sectorului.

Un dialog social ineficient nu poate decât să altereze decizia publică.

În plus, instituțiile publice, oricât de competente ar fi, nu au resurse suficiente pentru a-și testa și verifica realismul propriilor propuneri. În consecință, prin mecanismele de dialog social este de așteptat ca actorii sociali să analizeze și să intervină cu corecții, noi abordări care în final să se concretizeze în politici publice acceptate de beneficiari ca fiind necesare, prioritare și cu impact în dezvoltarea durabilă. Soluțiile de aplicare trebuie să fie echilibrate, suple, stabile în timp și cu costuri minime de aplicare.

În acest sens, toți actorii civici și sociali au în misiunea lor, conform actelor constitutive proprii, reprezentarea și promovarea intereselor membrilor și/sau ale beneficiarilor lor. Această componentă le oferă șansa, dar le incumbă și datoria morală de a participa cu expertiza lor organizațională la decizia publică.

Dintr-o altă perspectivă, prin intrarea României în UE, atât instituțiile statului, cât și reprezentanții actorilor sociali la nivel național sunt solicitați să intervină în formularea de opinii pentru soluționarea problemelor europene. Pentru a avea o intervenție competentă, aceștia trebuie să primească rapid și clar, opinii din teritoriu ale celor pe care îi reprezintă. Lipsa cunoștințelor, a exercițiului de a formula opinii tematice, a procesării acestora într-un format corespunzător așteptărilor obstrucționează intervențiile reprezentanților noștri în forurile europene. În consecință, se diminuează puterea de negociere și influențare a României prin canalele la care are acces în raport cu alte țări.

În acest context, Academia de Advocacy, în calitate de inițiator al audierii publice ,,Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol într-o societate în plină criză economică și morală?”, propune tuturor celor interesați să contribuie, prin idei și soluții argumentate, la identificarea căilor de eficientizare a dialogului civic și social din România, prin formularea de răspunsuri întrebărilor:

Care sunt principalele obstacole ale unui dialog civic și social real în România?

Care este valoarea aportului fiecărui partener de dialog (patronat, sindicat, asociație, fundație, cameră de comerț) în sprijinul unei decizii publice juste și stabile?

Cum apreciați că va fi afectat dialogul civic și social din România prin adoptarea unei legi a lobby-ului? Ce efecte pozitive și negative întrevedeți?

Opiniile colectate prin procedura de audierea publică se vor sintetiza într-un raport care va fi prezentat public în conferinţă de presă, va fi transmis tuturor celor care au participat, va fi postat pe site pentru publicul larg și va fi trimis decidenților politici cu atribuții de decizie în domeniu.

Pentru formularea unei opinii scrise documentate este asigurată o minimă bibliografie, îndrumar de formulare a opiniei, procedura de audiere publică, formular de înscriere și participare la www.advocacy.ro.

 

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

Radu NICOSEVICI, președinte     Academia de Advocacy, Timișoara

 

Corina DRAGOMIRESCU, vicepreședinte    Academia de Advocacy, Timișoara


[1] Declarația lui Winston Churchill, în cadrul unei dezbateri parlamentare, din 11 noiembrie 1947, http://hansard.millbanksystems.com/commons/1947/nov/11/parliament-bill#S5CV0444P0_19471111_HOC_292

Pentru mai multe detalii: http://advocacy.ro/node/5350/subpage/5351#vitrine

 

Chemarea la acțiune        

În pofida unui întreg cadru legislativ existent în România de facilitare a dialogului cu decidenții, implicarea actorilor civici și sociali nu are impactul așteptat în procesul de elaborare a reglementărilor. Sectoarele structurate ale societății civile sunt încă rezervate față de factorii de decizie, în timp ce decidenții consideră, de multe ori, că actorii sociali nu aduc valoare adăugată, iar întâlnirile consultative întârzie procesul decizional.

Există germeni și exemple de bună practică, dar acestea sunt puține în raport cu nevoia instituțiilor statului de a avea parteneri de dialog competenți. Astfel, un dialog social ineficient nu poate decât să altereze decizia publică.

Toți actorii civici și sociali au în misiunea lor reprezentarea intereselor membrilor și/sau ale beneficiarilor lor. Această componentă le oferă șansa, dar le incumbă și datoria morală de a participa la decizia publică.

În acest context, Academia de Advocacy, în calitate de inițiator al audierii publice virtuale ,,Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol într-o societate în plină criză economică și morală?”, propune tuturor celor interesați să contribuie, prin idei și soluții argumentate, la identificarea căilor de eficientizare a dialogului civic și social din România, prin formularea de răspunsuri întrebărilor:

  • Care sunt principalele obstacole ale unui dialog civic și social real în România?
  • Care este valoarea aportului fiecărui partener de dialog (patronat, sindicat, asociație, fundație, cameră de comerț) în sprijinul unei decizii publice juste și stabile?
  • Cum apreciați că va fi afectat dialogul civic și social din România prin adoptarea unei legi a lobby-ului? Ce efecte pozitive și negative întrevedeți?

Opiniile scrise pot fi transmise, până cel târziu în data de 15 iunie 2013, la www.advocacy.ro.

Audierea publică virtuală va avea loc în data de 31 mai 2013, începând cu ora 11:00, în următoarele locații din țară: Cluj, Constanța, Iași, Timișoara, Tîrgu Mureș, București.

Opiniile scrise colectate prin procedura de audiere publică se vor sintetiza într-un raport – sinteză, de către Comisia de Experți a audierii publice, formată din prof. univ. dr. Raluca DIMITRIU, Academia de Studii Economice, Departamentul Drept, Bucureşti, dr. Cătălin Corneliu GHINĂRARU, secretar științific, Institutul Național pentru Cercetare Științifică a Muncii și Protecției Sociale, București și Despina PASCAL, expert audieri publice, Academia de Advocacy, Timișoara. Raportul sinteză va fi făcut public, în conferinţă de presă și va fi transmis tuturor celor interesați de audierea publică, la adresa electronică indicată în formularul de înscriere, precum și decidenţilor politici cu responsabilităţi în domeniu. De asemenea, va fi adus la cunoștința opiniei publice prin intermediul presei și prin afișarea la www.advocacy.ro și www.implicat.info, unde va putea fi consultat alături de toate celelalte materiale specifice audierii publice. Pentru transmiterea opiniei scrise vă rugăm:

1.     să consultați MOTIVAȚIA și ÎNDRUMARUL de elaborare a depoziției la www.advocacy.ro;

2.     să vă înscrieți accesând butonul ÎNSCRIE-TE din pagina principală a www.advocacy.ro;

3.     să completați toate datele din FORMULARUL DE ÎNSCRIERE și să inserați / atașați conținutul opiniei dvs. în câmpul dedicat acesteia din formularul de înscriere, în format doc/pdf.

Pentru documentarea opiniei pe site mai regăsiți: bibliografia selectivă a tematicii, procedura de audiere publică, regulamentul evenimentului și agenda.

Persoane de contact:

Iulia ȚUȚUIANU, Academia de Advocacy – 0722256179, iulia.tutuianu@advocacy.ro;

Nicoleta TUDOR, Academia de Advocacy – 0745937045, nicoleta.tudor@advocacy.ro.

Cu încredere în puterea și valoarea demersurilor participative,

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

Radu NICOSEVICI, Președinte Academia de Advocacy, Timișoara

Corina DRAGOMIRESCU, Vicepreședinte Academia de Advocacy, Timișoara

Depoziţia Comunităţii de Advocacy la audierea publică cu tema „Tineri versatili,o necesitate pentru cerințele imprevizibile din piața muncii?”

1-pagina-advocacy5.jpgafis_educatie_1

„Din punct de vedere al costurilor economice, scumpă nu este persoana bine educată, ci cea insuficient educată, care părăseşte şcoala cu o formaţie şubredă sub aspect moral, intelectual sau estetic.” (George Văideanu, 1988)

La nivel european, criza de sistem a învăţământului a scos în evidenţă nevoia modificării paradigmei educaţionale, în scopul de a permite învăţarea şi orientarea individului de-a lungul întregii vieţi. Perceperea schimbării este indispensabilă procesului schimbării, dar nu şi suficientă. Descentralizarea învăţământului din România reprezintă o perioadă de criză şi o provocare totodată pentru teoria şi practica educaţiei. Elevii, studentii, părintii si personalul din sistemul de învăţământ au nevoie să fie ajutati să înţeleagă că actuala structură organizatorică necesită adaptarea la noile cerinţe pe care le presupune tranziţia către o societate a cunoaşterii . Şcoala devine şi ea o „organizaţie care învaţă. ” (Bogathy Z., Manual de psihologia muncii şi organizaţională, ed. Polirom, Iaşi, 2004, p.115)

În acest timp al postmodernităţii, caracterizat printr-o dinamică de o mare complexitate şi o lume fragmentată, formarea si dezvoltarea resurselor umane constituie un factor esenţial şi în procesul de implementare a schimbărilor din sistemul de învăţământ. Pentru înţelegerea perioadelor de criză şi a procesului de schimbare ca răspuns la problematica lumii contemporane, subscriem următoarelor paradigme ale postmodernităţii în educaţie şi formare profesională:

1. Paradigma existenţial-umanistă (C. Rogers şi A. Maslow) care centrează educaţia pe nevoile actuale ale tinerei generaţii şi a devenit în toată lumea o prioritate a sistemelor de învăţământ, pentru cresterea adaptabilităţii tinerilor la cerinţele pieţei muncii şi a posibilităţilor acestora de a juca un rol activ în societate. Este un răspuns la societatea modernă şi are drept scop pregătirea tinerilor si adulţilor în domenii de interes precum tehnologia informaţiei, limbile străine, educaţia economică şi antreprenorială, educaţia pentru o cetăţenie democratică, educaţia pentru sănătate, management si leadership. Este o dimensiune specială a învăţării pe parcursul întregii vieţi (life long learning) şi o mişcare socială pentru a-i ajuta pe cetăţeni in general si pe tineri in special să-şi înţeleagă locul lor în societate, făcându-i capabili să se adapteze cerinţelor acestui secol, solicitărilor lumii contemporane, să devină mai echilibraţi, mai eficienţi.

2. Paradigma complexităţii (E. Morin, Introduction à la pensée complexe, éditions du Seuil, Paris, 1990) de tip dialogic (ordine/ dezordine/ organizare) şi translogic, care permite trecerea de la complexitate, care este antagonistă şi complementară totodată, la hipercomplexitate. In opinia lui Edgar Morin, transdisciplinarul prezintă riscul de a fi indisciplinat, iar complexitatea mai mult o sfidare, decât un răspuns, deoarece scapă atât holismului cât şi reducţionismului. Perspectiva transdisciplinară susţinută de Edgar Morin o întâlnim şi la experţii români şi rezultă din „întâlnirea extremelor” (academician Solomon Marcus, Paradigme universale si Intâlnirea extremelor, ed. Paralela 45, Piteşti, 2005) a căror punere în relaţie este posibilă prin mediere.

3. Paradigma medierii născută din domenii şi practici diverse (psihologie, sociologie, învăţământ, pedagogie, drept, politică, consultanţă, creativitate, rezolvarea de probleme, echitate şi deontologie etc) pentru o înţelegere mai bogată şi mai nuanţată a lumii şi a comportament uman. (Solomon Marcus, Op. cit., 2005, p.7).

4. Paradigma sociodidactică (conf. univ. dr. Carmen Bulzan, Sociologie si Psihologie organizaţională şi managerială, Editura Universitaria, Craiova, 2008) introduce în componentele paradigmei educaţionale, enunţuri, metode, modele de educaţie socială şi forme de activitate didactică ce se derulează în alte contexte decât cele formale. Este o paradigmă a educaţiei non-formale centrată pe relaţionare, comunicare şi interacţiune socială.

În contextul socio-cultural și politic din România și în acord cu recomandările Uniunii Europene, modelul sociodidacticii arată cum anume poate fi pusă în practică o nouă paradigmă a educației sociale în societatea cunoaşterii, prin facilitarea networking-ului și parteneriatelor stabilite între diferiții actori sociali, ca răspuns la transformările socio-politice din lume. Parteneriatul de coeducaţie este o rezultantă a negocierii didacticilor speciale a actorilor sociali in câmpul educational,  pentru ca educaţia să fie mai mult o preluare de putere („empowerment”) decât o îndoctrinare.

Includem aici spre exemplificare:

  • parteneriatele (şcoală-familie-comunitate locală, şcoală-instituţii sociale, şcoală-muzeu, etc.);
  • proiectele educaţionale care deschid învăţarea spre educaţie culturală şi interculturală;
  • activităţiile de voluntariat

În contextul crizei de sistem a învăţământului românesc, dezvoltarea resurselor umane nu mai reprezintă un lux, ci o necesitate, fiecare persoană fiind pusă în situaţia de a se educa în permanenţă, nu numai pentru a-şi actualiza competenţele profesionale, ci pentru a fi instrumentată să facă faţă solicitărilor şi schimbărilor economice, politice, sociale, culturale, informaţionale. Din această perspectivă, relaţia dintre inovaţie şi leadership in educatie este posibilă datorită medierii, care desparte şi uneşte totodată, prin păstrarea valorilor fundamentale, în scopul dezvoltării sociale durabile. Astfel, în leadershipul educaţional, medierea integrativă reprezintă un instrument care produce schimbări în ordinea lucrurilor, în vederea obţinerii de rezultate foarte bune în managementul tranziţiei spre societatea cunoaşterii prin dezvoltarea la tineri a atitudinilor active (concentrare, autocunoaştere, comunicare, proiectare în viitor), a competenţelor cognitive (clasificare, organizare, planificare) si a competenţelor sociale (inteligenţă emoţională, empatie, toleranţă, leadership) care favorizează învăţarea, înţelegerea şi stabilirea legăturilor dintre cunoştinţe, evenimente, generaţii, membrii unei comunităţi şi comunităţile vecine. Astfel, diferenţele de reprezentare, de opinie şi de comportament între generatii au, în ciuda potenţialului lor conflictogen, un rol foarte important, deoarece stimulează implicarea, creativitatea, inovaţia, optimizarea profesională şi permit dezvoltarea socială durabilă prin păstrarea valorilor fundamentale atemporale. O mai bună înţelegere a diversităţilor culturale contribuie la educaţia în spiritul toleranţei, aprecierii şi respectului reciproc, valori importante pentru construirea unui dialog intercultural.

Afirmându-se ca un imperativ social major, medierea integrativă fundamentează dimensiunea individuală şi pe cea colectivă a cetăţeniei noastre (Bernard Lamizet, La médiation culturelle, L’Harmattan, Paris, 1999). Importanţa medierii integrative în educaţie şi, în special, în pedagogie, reuşeste să depăşească aparenta dicotomie a medierii, care desparte şi (re) stabileşte legăturile totodată, validând schimbarea pe care o provoacă la fiecare din părţile aflate în conflict, care reuşesc astfel să dea o altă dimensiune sursei conflictului şi să-şi regăsească echilibrul. (Annie Cardinet, Ecole et médiations, éditeur Erès, Franţa, 2000). Trăit de fiecare persoană în parte, procesul intern de schimbare se realizează printr-o mediere intrapersonală ce vizează dezvoltarea personală şi transmiterea culturală, făcând astfel posibilă trecerea de la dimensiunea individuală la cea colectivă.

Creativitatea, comunicarea, inovaţia, medierea şi leadership-ul sunt competenţe cheie în câmpul socio-educativ, cu rol în dezvoltarea gândirii şi stimularea progresului personal, profesional, social şi economic. Cu cât personalitatea formatorilor si mentorilor este mai puternică şi mai armonios conturată, cu atât forţa de influenţă formativă asupra personalităţii tinerilor este mai mare. (Constantin, Stoica Ana, Creativitatea pentru elevi şi studenţi, ed. Institutul European, Iaşi, 2004)

Pregătirea profesională a cadrelor didactice presupune în primul rând o înţelegere a nevoii de schimbare de către managerii instituţiilor de învăţământ, pentru a putea fi astfel receptivă la schimbările care au loc în societate şi întotdeauna subordonată unor nevoi sociale mai largi. Dezvoltarea potenţialului creator al tinerilor în general şi al managerilor în special a devenit o prioritate în toate domeniile de activitate, atât în plan ştiinţific cât şi aplicativ, pentru a putea conduce schimbările în organizaţii (Armenia Androniceanu, Managementul schimbărilor, ed. ALL, Bucureşti, 1998).

In al doilea rând, parteneriatele şcoală-familie-comunitate au la bază ideea că profesorii, elevii, părinţii şi ceilalţi membri ai comunităţii sunt parteneri în educaţie. Dacă în trecut aceste parteneriate erau activităţi cu caracter opţional şi ţineau mai mult de domeniul relaţiilor publice, în prezent ele au un rol esenţial în procesul de educaţie a tinerilor, deoarece îi ajută să-şi dezvolte competenţe şi abilităţi sociale încă din primii ani ai copilăriei, pregătindu-i să aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în viaţă şi în carieră.

Un studiu recent, Parteneriate şcoală-familie-comunitate, aparţinând autorilor Mircea A. şi Millea, V. (ed. Institutul European, Iaşi, 2005), precizează că participarea socială la educaţie reprezintă o prioritate la nivel european, ajungându-se la crearea Asociaţiei Europene a Părinţilor, în scopul promovării active a părinţilor la deciziile europene ce îi afectează. Studiul prezintă perspectivele teoretice care, încă de la sfârşitul anilor 1970, indică influenţa simultană a familiei, şcolii şi comunităţii în creşterea şi dezvoltarea copiilor: paradigma reţelei sociale (Barnes, 1972; Leinhart, 1977), conceptul de capital social al lui J. Coleman (1987) şi teoria intersectării sferelor de influenţă a lui J. Epstein (1990). Principalele avantaje ale parteneriatelor dintre şcoli, familii şi comunităţi sunt:

  • Perfecţionează abilităţile elevilor;
  • Îmbunătăţesc programele de studiu şi climatul şcolar;
  • Ajută profesorii în munca lor;
  • Îmbunătăţesc abilităţile educaţionale ale părinţilor;
  • Dezvoltă abilităţile de lideri ale elevilor, părinţilor si cadrelor didactice;
  • Conectează familiile cu membrii şcolii şi ai comunităţii;
  • Stimulează serviciul comunităţii în folosul şcolilor;
  • Creează un mediu mai sigur în şcoli.

In contextual actual al şcolii, noi roluri s-au conturat pentru profesor:

  • Tutore de rezilienţă (Boris Cyrulnik, Murmurul fantomelor, ed. Curtea veche, Bucureşti 2003) pentru copiii orfani, cu dificultăţi de învăţare, copiii care sunt victime ale violenţei domestice sau cei ai căror părinţi pleacă la muncă în ţările din Uniunea Europeana, lăsându-i în grija unor rude sau apropiaţi, ale căror control şi influenţă asupra copiilor sunt superficiale, cu efecte directe asupra conduitei şi situaţiei şcolare. Rolul formator al profesorului este completat de cel de relaţionare pentru a ajuta aceşti copii să facă faţă problemelor emoţionale sau interpersonale cu care se confruntă în procesul adaptării la exigenţele şcolii.
  • Mediator al învăţării (IE sau programul lui Feurstein de îmbogăţire experimentală) prin favorizarea apariţiei motivaţiei intrinseci pentru sarcină şi sprijinul acordat elevilor în conştientizarea dificultăţilor pe care le au în învăţare. Profesorul caută împreună cu elevul calea prin care fiecare dificultate poate fi depaşită.
  • Lider formal al clasei, având ca atribuţii principale conducerea activităţii didactice şi influenţa, context ce permite asimilarea managementul învăţării în şcoala cu noţiunea de leadership. Ca orice lider, profesorul are un statut formal şi unul informal în clasă şi un anumit stil de conducere.
  • Model de rol social pentru elevii care văd în profesor genul de fiinţă umană şi socială la care aspiră ei înşişi să devină. (Fontana, 1994).

Rolurile şi funcţiile profesorului aduc în discuţie problema aptitudinii şi competenţei pedagogice, ambele asociate cu noţiunea de eficienţă sau, mai precis, de eficacitate profesională.

Specialiştii apreciază că „noile educaţii” reprezintă cel mai pertinent şi cel mai util răspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane (apărarea păcii, salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice etc.) Aceste imperative se regăsesc sub formă de recomandări şi rezoluţii adoptate de ONU, UNESCO, de diferite guverne şi organizaţii guvernamentale. A apărut, de asemenea, o întreagă literatură pedagogică consacrată lor. Răspunsurile sistemelor educative şi ale responsabililor educaţiei la aceste imperative sunt contradictorii. Cei optimişti cred în puterea educaţiei şi în capacitatea ei de a contribui cu resursele specifice la construcţia viitorului, iar scepticii consideră că şcoala s-ar afla în declin, că sistemele educative nu au şi nu pot avea un rol important în pregătirea lumii de mâine, în consolidarea unui viitor mai bun: „Într-o perspectivă mai largă ne putem aştepta însă la transformări şi în domeniul învăţământului. Se va învăţa mai mult decât acum în afara clasei şi mai puţin în clasă. În ciuda opoziţiei sindicatelor, durata studiilor obligatorii se va scurta. În locul unei rigide segregări de vârstă, tinerii şi vârstnicii se vor amesteca. Învăţământul se va întrepătrunde şi împleti mai strâns cu munca şi se va repartiza mai echilibrat pe parcursul vieţii individului” (Alvin Toffler, 1983).

Educaţia nu poate rezolva singură totalitatea problemelor lumii contemporane, dar nu se poate concepe nici soluţionarea temeinică şi durabilă a problemelor actuale fără contribuţia sistemelor educative. In acest context, educaţia rǎmâne factorul strategic al dezvoltării de perspectivă. Începând cu a doua jumătate a secolului XX, graniţele dintre producerea de valori teoretice şi producerea de valori materiale se estompează pe măsura valorificării economice a ideilor. Perspectiva globală nu ar fi posibilă fără o permanentă structurare şi restructurare a informaţiilor, transpunerea logicii ştiinţei în logica pedagogică, producţia de cunoştinţe, idei, atitudini tehnico-ştiinţifice, dar şi de cercetători capabili să producă la rândul lor „ştiinţa” care să fie încorporată în tehnici noi de producţie a bunurilor şi a forţei de muncă corespunzătoare cerinţelor industriei şi vieţii economico-sociale actuale.

Cercetările întreprinse de experţii în evoluţia companiilor excelente durabile (vezi Collins, J., Excelenţa in afaceri si Afaceri clădite să dureze, ed. Curtea Veche, Bucureşti
 2006) detronează miturile din lumea managementului şi leadership-ului şi demonstrează că progresul şi inovaţia sunt realizate de către oameni disciplinaţi, flexibili, creativi şi vizionari, prin două procese – cheie:

1. Un proces creativ de inventare a unor mecanisme, procese şi strategii noi, care să permită alinierea prin păstrarea valorilor fundamentale ale organizaţiei şi stimularea progresului;

2. Un proces analitic pentru descoperirea şi înlăturarea nealinierilor care împiedică progresul, asemenea celulelor canceroase care trebuie eliminate înainte de a se extinde în tot corpul.

Astfel, managementul vizionar şi durabil în secolul XXI reprezintă:

  • O alternativă la managementul practicat în mod obişnuit;
  • O inovaţie în privinţa ideii de management prin adoptarea dinamicii yin si yang de conservare a valorilor şi scopurilor esenţiale şi stimularea progresului;
  • Copiază evoluţia speciilor bine adaptate, care incearcă multe lucruri şi păstrează doar pe cele care functionează, pentru a avea şanse să se dezvolte într-un mediu aflat în continuă schimbare;
  • O inovaţie bazată pe cercetare ştiinţifică ce are ca scop conservarea şi îmbunătaţirea calităţii vieţii, prin obţinerea unui profit în beneficiul umanităţii.

Organizaţia viitorului are următoarele caracteristici:

  • O organizaţie cu viziune, mai inteligentă, mai umană, mai conştientă;
  • O organizaţie care depinde de sisteme şi nu de oameni;
  • Oamenii sunt cel mai important activ: oameni disciplinaţi, responsabili, de caracter, cu atitudine pozitivă şi motivaţie intrinsecă;
  • Cultura „hibridă” (John Kotter şi James Heskett, 1992) – manageri formaţi în interiorul organizaţiei, dar care reuşesc să inducă o schimbare culturală, fără să piardă valorile fundamentale ale organizaţiei;
  • Atingerea breşei este rezultatul unui proces liniştit şi deliberat de înţelegere a ceea ce trebuie făcut, prin înaintarea într-o direcţie consecventă, o perioadă de timp îndelungată;
  • Timpul este cel mai important avantaj: transformările majore sunt mai evidente dupa ce s-au petrecut decat la momentul respectiv ;
  • Este călăuzită de sentimentul unei misiuni care transcende câştigul financiar.

Liderii organizaţiilor vizionare şi durabile sunt lideri transformativi la 360º:

  • Sunt conştienţi de pasiunea şi potenţialul lor, încât ştiu să se autoconducă şi nu îşi fac griji de poziţia în care se află ;
  • Realizează impactul pe care-l au asupra oamenilor din jurul lor;
  • Au putere de influenţă la toate nivelurile organizaţiei pentru că ştiu că leadership-ul înseamnă mai mult dispoziţie decat poziţie;
  • Au o strategie cu privire la oamenii şi procesele din jurul lor;
  • Işi asumă responsabilitatea pentru deciziile luate şi stiu să ducă lucrurile la bun sfârşit;
  • Işi manifestă competenţa prin expertiza pasivă (ştiu ce trebuie sa facă şi cum să facă, iar când nu ştiu pot să-şi dea singuri seama ce şi cum trebuie făcut) şi expertiza activă (abilitatea care transformă expertiza pasivă în acţiune şi se manifestă sub forma proceselor şi sistemelor).
  • Invaţă oamenii din organizaţie să-şi depăşească limitele şi să participe la dezvoltarea organizaţiei;
  • Găsesc metode creative pentru a face lucrurile să funcţioneze;
  • Au capacitatea de a face alegeri de valoare, de a-şi reinventa viaţa şi rolul pe care-l joacă în organizaţie;
  • Sunt convinşi că viaţa lor are un sens şi munca pe care o depun are o valoare şi este importantă;
  • Stiu să stabilească un echilibru între cele trei roluri pe care le joacă zilnic: şef, manager, tehnician;
  • Creează standarde pe baza cărora se evaluează;
  • Ştiu să delege sarcinile şi înţeleg că nu pot controla totul;
  • Văd dincolo de propriile avantaje şi se adaptează uşor la schimbare.

O strategie poate fi considerată eficientă dacă:

  • Îi învaţă pe angajati ce să facă, ce se aşteaptă de la ei;
  • Încurajează sau menţine comportamentele dezirabile ale angajatilor;
  • Dezvoltă o relaţie bazată pe încredere şi nu pe frică între angajator/patron şi angajat;
  • Creşte stima de sine a angajatilor şi simţul răspunderii.

Procesul educativ de construire a respectului de sine şi afirmare cu încredere a personalităţii este înţeles ca un proces de ridicare progresivă pe treptele conştiinţei, un factor de mediere în provocarea pentru desprinderea de dependenţă şi dobândirea autonomiei şi independenţei intelectuale, emoţionale, financiare, spirituale. Trezirea conştiinţei este o etapă necesară a procesului de schimbare pentru progresul personal şi al organizaţiei, dar nu şi suficientă. Obţinerea performanţei şi atingerea excelenţei în orice domeniu de activitate presupune acţiune focalizată şi refocalizarea atenţiei în mod dirijat, deoarece numai prin procesul de „învăţare acţională” persoana descoperă cum poate „să răspundă eficient schimbărilor” (Bogathy Z coord., 2004, p.127 – 128). Este un antrenament pe teren, o experienţă care se dobândeşte în timp, prin acţiune susţinută de entuziasmul rezultat din respectul de sine superior şi încrederea în sine, o voinţă disciplinată şi direcţionată spre scopuri contributive, care să aducă mai multă valoare, atât în comunitate, cât şi în propria viaţă.

Managementul intuitiv (Meryem Le Saget, Managerul intuitiv, ed. Economică, Bucureşti, 1999) şi receptiv (M. Carroll, Liderul receptiv, Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti, 2008), inovaţia şi inteligenţa emoţională în leadership (D. Goleman, Inteligenţa emoţională în leadership, ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007) se bazează pe un element fundamental al comportamentului uman şi anume abilitatea de a fi flexibil pentru a putea redefini misiunea organizaţiei (Carmen Constantinescu, Particularităti ale tehnologiei informatiei pentru managementul strategic, Editura Economica, Bucuresti, 2000) şi pentru a putea transcende teorii şi ideologii de dezvoltare.

 

COMUNITATEA DE ADVOCACY

Specialişti in activitatea de lobby,

Cătălin GAMAN          Virginia – Smărăndiţa BRAESCU        Robert –Ionut CHIRIAC

 

 

AUDIERE PUBLICĂ – EDUCAŢIE:”Tineri versatili, o necesitate pentru cerințele imprevizibile din piața muncii?” IAŞI, 16 MAI 2013!

afis_educatie_1

 Tineri versatili,

o necesitate pentru cerințele imprevizibile din piața muncii?

– chemarea la acţiune –

 

Reducerea ratei abandonului școlar timpuriu și creșterea ratei de frecventare a învățământului terțiar reprezintă obiective strategice de referință ale Strategiei Europa 2020 în domeniul educației. La nivelul anului 2010, rata medie a UE de părăsire timpurie a școlii era de 14,1% (față de cel mult 10% ținta UE), iar 33,6% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani dețineau diplome în învățământul terțiar sau echivalent (față de cel puțin 40% ținta UE. Se apreciază că dacă tendințele actuale continuă, obiectivul strategiei Europa 2020 de reducere a ponderii persoanelor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 ani care au renunțat prematur la educație și formare nu va fi atins. Complementar, este apreciat potențialul de forță motrice a învățământului terțiar sau echivalent pentru generarea creșterii economice bazate pe cunoaștere și inovare a Europei.

Obiectivele strategice naționale ale României cu privire la sistemul de educație și formare pentru anul 2020 vizează atingerea următoarelor ținte: 11,3% rată de părăsire timpurie a școlii și 26,7% pondere a absolvenților de învățământ terțiar.

Data fiind complexitatea aspectelor ce trebuiesc abordate și corelate integrat pentru o reforma reală a educației și racordarea imediată a tinerilor pe piața muncii, prin prezenta audiere publică dorim să contribuim la clarificarea și identificarea de soluții privind următoarele întrebări ce își căută răspuns:

Ä  In opinia Dumneavoastră, care sunt principalele măsuri necesare pentru creșterea adaptabilității tinerilor la cerințele pieței muncii?

Ä  Care sunt abilitățile, deprinderile cheie care ar trebui dezvoltate tinerilor, complementar cunoștințelor și informațiilor dobândite pe diferite domenii, pentru o cât mai bună și stabilă inserție pe piața muncii?

Opiniile dvs. pot fi transmise, până cel târziu în data de 15 mai 2013, ora 18, la www.advocacy.ro.

Audierea publică va avea loc la Iași, în data de 16 mai 2013.

Opiniile colectate prin procedura de audiere publică se vor sintetiza într-un raport – sinteză, de către Comisia de Experți a audierii publice. Raportul sinteză va fi făcut public, în conferinţă de presă și va fi transmis tuturor celor care au participat la audierea publică, la adresa electronică indicată în formularul de înscriere, precum și decidenţilor politici cu responsabilităţi în domeniu. De asemenea, va fi adus la cunoștința opiniei publice prin intermediul presei și prin afișarea la www.advocacy.ro și www.implicat.info, unde va putea fi consultat alături de toate celelalte materiale specifice audierii publice.

Pentru transmiterea opiniei scrise și/sau participarea dvs. la acest eveniment vă rugăm:

1.  să consultați MOTIVAȚIA și ÎNDRUMARUL de elaborare a depoziției la www.advocacy.ro;

2.  să vă înscrieți accesând butonul ÎNSCRIE-TE din pagina principală a www.advocacy.ro;

3.  să completați toate datele din FORMULARUL DE ÎNSCRIERE, optând pentru unul din modurile de participare la eveniment;

4.  să inserați conținutul opiniei dvs. în câmpul dedicat acesteia din formularul de înscriere, respectiv să atașați depoziția / opinia dvs. în format doc/pdf.

Pentru documentarea opiniei pe site mai regăsiți: bibliografia selectivă a tematicii, procedura de audiere publică, regulamentul evenimentului și agenda.

Persoane de contact:

Iulia ȚUȚUIANU, Academia de Advocacy – 0722256179, iulia.tutuianu@advocacy.ro;

Nicoleta TUDOR, Academia de Advocacy – 0745937045, nicoleta.tudor@advocacy.ro.

 

Cu încredere în puterea și valoarea demersurilor participative,

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

– motivația audierii publice –

Cadrul european

Strategia Europa 2020 îşi propune să asigure o creştere economică inteligentă (prin investiţii mai eficiente în educaţie, cercetare şi inovare), durabilă (prin orientarea decisivă către o economie cu emisii scăzute de carbon şi o industrie competitivă), favorabilă incluziunii (prin punerea accentului pe crearea de locuri de muncă şi pe reducerea sărăciei). Pentru a măsura progresele realizate, au fost stabilite 5 obiective majore la nivelul UE, în domeniile: ocuparea forţei de muncă, cercetare şi dezvoltare, schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei, educaţie și lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale. Acestea sunt transpuse în obiective naţionale pentru a reflecta circumstanţele fiecărui stat membru în parte.

Întrucât educația și formarea joacă un rol crucial în soluționarea multor provocări socio-economice, demografice, de mediu și tehnologice cu care se confruntă Europa și cetățenii săi în prezent și în anii ce vor urma, investiția eficientă în capitalul uman prin sisteme de educație și formare reprezintă o componentă esențială a strategiei Europei. 1

Obiectivele strategice europene convenite în domeniul sistemelor de educație și formare vizează: realizarea în practică a învățării de-a lungul vieții și a mobilității, îmbunătățirea calității și a eficienței educației și formării, promovarea echității, a coeziunii sociale și a cetățeniei active, stimularea creativității și a inovării, inclusiv a spiritului întreprinzător, la toate nivelurile de educație și de formare.

Țintele europene de referință pentru monitorizarea gradului de realizare a obiectivelor în domeniul educației, pentru anul 2020, sunt:

1. asigurarea accesului la educație preșcolară a cel puțin 95% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta pentru înscrierea obligatorie la școala primară;

2. reducerea la sub 15% a ponderii persoanelor cu vârsta de până la 15 ani cu competențe scăzute de citire, matematică și științe exacte;

3. reducerea la sub 10% a ratei abandonului școlar timpuriu din sistemele de educație și formare 2;

4. creșterea la cel puțin 40% a ponderii persoanelor de 30-34 de ani care frecventează învățământul terțiar 3;

5. atingerea unei medii de cel puțin 15% dintre adulți care participă la programe de învățare de-a lungul vieții 4;

6. participarea la programe de formare în străinătate a cel puțin 20% din absolvenții învățământului terțiar și a cel puțin 6% dintre cei cu vârste între 18-34 de ani care au absolvit o calificare a învățământului profesional tehnic;

7. atingerea unei ponderi de cel puțin 82% rată de ocupare a celor care au absolvit o formă de învățământ sau formare, în primii 3 ani de la anul absolvirii.

 1 Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, (2009/C 119/02), 28 mai 2009, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2009:119:0002:0010:RO:PDF .

 2 Procentul din populația cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani absolvenți doar ai învățământului secundar inferior sau ai unei forme de învățământ inferioare și care nu mai sunt înscriși într-o instituție de învățământ sau de formare.

 3 Procentul celor cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani care a încheiat cu succes învățământul de nivel terțiar (nivelurile ISCED 5 și 6).

 4 Procentul din populația cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani care a participat la programe de educație și formare în cele patru săptămâni care au precedat ancheta.

Reducerea ratei abandonului școlar timpuriu și creșterea ratei de frecventare a învățământului terțiar reprezintă obiective strategice de referință ale Strategiei Europa 2020 în domeniul educației. O a 8-a țintă, referitoare la competențele de limbi străine, urmează a fi adoptată de către Consiliul UE, în primul semestru al anului 2013.

Conform Raportului comun al Consiliului UE și al Comisiei Europene privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale, publicat în Jurnalul Oficial al UE, la 8 martie 2012, situația la nivelul Uniunii Europene se caracterizează prin șomaj crescut în rândul tinerilor, cu precădere în rândul celor care au părăsit de timpuriu școala, și creșterea ponderii tinerilor cu vârste între 15 și 24 de ani care nu sunt încadrate în nicio formă de învățământ, nu lucrează sau nu urmează niciun curs de formare.

La nivelul anului 2010, rata medie a UE de părăsire timpurie a școlii era de 14,1% (față de max. 10% ținta UE), 33,6% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani dețineau diplome în învățământul terțiar sau echivalent (față de min. 40% ținta UE), iar dintre adulții cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani 9,1% participau la programe de învățare pe tot parcursul vieții (față de min.15% ținta UE).

În raport se apreciază că dacă tendințele actuale continuă, obiectivul strategiei Europa 2020 de reducere la sub 10% a ponderii persoanelor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 ani care au renunțat prematur la educație și formare nu va fi atins. Complementar, se apreciază potențialul de forță motrice a învățământului terțiar sau echivalent pentru generarea creșterii economice bazate pe cunoaștere și inovare a Europei.

Nu mai puțin important este, în acest context, procesul de învățare pe tot parcursul vieții, care este un proces continuu, ce poate viza nivele pornind de la învățământul preșcolar până la formările destinate pensionarilor. Șomerii tineri și adulții slab calificați sunt cei care trebuie, în mod deosebit, să fie capabili să se bazeze pe educație și formare pentru a avea șanse mai bune pe piața muncii.

Cadrul național

Conform Programului Național de Reformă al Guvernului României (2011 – 2013), analiza sistemului românesc de învăţământ relevă următoarele: 5

 nu este încurajată participarea tinerilor la o formă de educaţie, România situându-se pe unul dintre ultimele locuri în Europa în privinţa participării la o formăde educaţie a tinerilor de 15-24 de ani;

 este prea puţin valorificată educaţia timpurie, adică acele activităţi educative pentru copiii din grupa de vârstă 0-6/7 ani care favorizează valorificarea optimă a oportunităţilor de învăţare de mai târziu;

 este supraîncărcat curriculumul, rigiditatea sa ridicată, relevanţa scăzută pentru viaţa de adult şi piaţa muncii și oferta de informaţii prevalând în faţa formării de competenţe;

 sistemul de învăţământ preuniversitar este centralizat și lipsit de transparenţă în privința finanţării;

 mediul universitar se caracterizează printr-o diferenţere excesivă a specializăilor şi o dispersie a resurselor;

 rata de participare la educaţia pe tot parcursul vieţii este foarte redusă.

5 Programul Național de Reformă al Guvernului României (2011 – 2013), București, aprilie 2011, http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/nrp/nrp_romania_ro.pdf ;

În încercarea de a moderniza sistemul educaţional românesc, Guvernul României a adoptat Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011, prin intermediul căreia sunt vizate:

— compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinţele unei educaţii moderne şi cu Cadrul European al Calificărilor;

— modernizarea şi decongestionarea curriculumului;

— reorganizarea sistemului de evaluare a elevilor;

— asigurarea unui grad sporit de descentralizare, responsabilizare şi finanţare în sistem;

— asigurarea de şanse egale la educaţie pentru grupurile dezavantajate;

— revalorizarea învăţământului profesional şi tehnic;

— reformarea politicilor în domeniul resursei umane;

— stimularea învăţării pe tot parcursul vieţii;

— modernizarea managementului şi conducerii universităţilor;

— clasificarea universităţilor;

— asigurarea calităţii în învăţământul superior;

— finanţarea competiţională şi încurajarea excelenţei la nivel universitar.

Obiectivele strategice naționale ale României cu privire la sistemul de educație și formare pentru anul 2020 vizează atingerea următoarelor ținte:

11,3% rată de părăsire timpurie a școlii (față de max. 10% ținta UE);

26,7% pondere a absolvenților de învățământ terțiar (față de min. 40% ținta UE).

În urma evaluărilor efectuate în prima parte a anului 2012, Consiliul UE a formulat concluzii și recomandări pentru România în vederea potențării șanselor de atingere a țintelor propuse.

,,Noua lege a învățământului introduce o serie de politici care, în timp, vor avea un impact pozitiv asupra prevenirii părăsirii timpurii a școlii. Cu toate acestea, nu există nicio strategie coerentă pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii, iar datele existente nu sunt utilizate pentru a focaliza măsurile. Este necesar să se consolideze toate programele existente pentru a identifica măsurile prioritare care sunt bugetate în mod corespunzător și se bazează pe identificarea clară și monitorizarea grupurilor expuse riscului de părăsire timpurie a școlii.

Resursele din Fondul Social European au fost până în prezent utilizate insuficient.  Bugetul pentru educație a scăzut considerabil în ultimii trei ani, devenind unul dintre cele mai mici din UE. România a introdus o reformă ambițoasă a educației la începutul anului 2012, pentru a cărei punere în aplicare sunt necesare eforturi susținute. Acest lucru, la rândul său, impune un buget mai mare pentru educație, fără a pune în pericol angajamentele asumate de România în contextul Pactului de stabilitate și creștere și al actualului program FMI/UE de asistență financiară preventivă.

România a introdus în 2012 o reformă ambițoasă a învățământului superior. Cu toate acestea, o provocare importantă rămâne atragerea de studenți din familiile cu venituri scăzute, în special din zonele rurale. În timp ce se îmbunătățește nivelul de educație, guvernul trebuie, de asemenea, să își continue eforturile pentru a îmbunătăți calitatea învățământului superior și a o armoniza cu nevoile pieții muncii.” 6

 6 Comisia Europeană Document de lucru al serviciilor Comisiei ,,Evaluarea programului națonal de reformăpe 2012 ș a programului de convergențăale României”, care însoţşe documentul Recomandare a Consiliului privind Programul națonal de Reformăpe 2012 al României ș care include avizul Consiliului privind Programul de convergențăal României pentru perioada 2012-2015, COM(2012) 325 final, Bruxelles, 30 mai 2012, http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/nd/swd2012_romania_ro.pdf ;

Data fiind complexitatea aspectelor ce trebuiesc abordate și corelate integrat pentru o reforma reală a educației și racordarea imediată a tinerilor pe piața muncii, prin prezenta audiere publică dorim să contribuim la clarificarea și identificarea de soluții privind următoarele întrebări ce își caută răspuns:

În opinia Dumneavoastră care sunt principalele măsuri necesare pentru creșterea adaptabilității tinerilor la cerințele pieții muncii?

Care sunt abilitățile, deprinderile cheie care ar trebui dezvoltate tinerilor, complementar cunoștințelor și informațiilor dobândite pe diferite domenii, pentru o cât mai bună și stabilă inserție pe piața muncii?

Cu încredere în puterea și valoarea demersurilor participative,

Comisia de Iniţere a Audierii Publice,

Anexa:

Priorități ale CE pentru statele membre în combaterea șomajului în rândul tinerilor.

Notă:

Opiniile dvs. scrise pot fi transmise, până cel târziu în data de 16 mai 2013, prin înregistrarea la www.advocacy.ro.

Opiniile colectate prin procedura de audiere publică se vor sintetiza, de căre Comisia de Experți a audierii publice, într-un raport – sinteză care va fi făcut public, într-o conferinţă de presă în cursul lunii iunie 2013. Raportul – sinteză va fi transmis tuturor celor care au participat la audierea publică la adresa electronică indicată în formularul de înscriere, precum și decidenţilor politici cu responsabilităţi în domeniu. De asemenea, va fi adus la cunoșința opiniei publice prin intermediul presei, precum și prin afișarea pe site-ul www.advocacy.ro, unde va putea fi consultat alături de toate celelalte materiale specifice audierii publice.

Pentru formularea opiniei este asigurată o bibliografie selectivă a tematicii educaţiei, procedura de audiere publică îndrumarul de formulare a opiniei scrise, specific procedurii de audiere publică precum și modul de înscriere şi participare, la adresa web: www.advocacy.ro.

Proiect: „ARTENER ACTIV Ş IMPLICAT- Dezvoltarea competenţelor profesionale specifice dialogului social şi implicării în procesul decizional ale liderilor şi personalului din cadrul organizaţilor societăţii civile şi ale partenerilor sociali din România”

–––––––––––––––––––––––––––––-

Academia de Advocacy Bd. Republicii nr.9, 300159 Timişara, Tel: 0356-431748, 0256-403840 Fax: 0356-431745, 0256-403841 office@advocacy.ro; http://www.advocacy.ro; http://www.implicat.info

Anexa la motivația audierii publice

Priorități ale CE pentru statele membre în combaterea șomajului în rândul tinerilor 7

1. Promovarea excelenței în învățământ profesional și tehnic (VET). Acțiunile-cheie cuprind elaborarea unor sisteme de VET în alternanță de înaltă calitate, în funcție de circumstanțale naționale, alinierea politicilor privind VET la strategiile de dezvoltare economică regionale/locale, și anume specializarea inteligentă introducerea permeabilității cu alte oferte educaționale, introducerea unor programe de calificare de scurtă durată de nivel terțiar (2 ani), care să vizeze domeniile identificate ca fiind caracterizate prin lipsă de personal calificat și potențial de creștere, precum TIC, asistență medicală, sectoarele ecologice, și consolidarea parteneriatelor locale, naționale și internațonale și a rețelelor între întreprinderi, în special IMM-uri și furnizorii de VET.

2. Îmbunătățirea rezultatelor grupurilor de elevi cu risc ridicat de părăsire timpurie a școlii și cu un nivel scăzut de competențe de bază. Acțiunile-cheie cuprind introducerea serviciilor de educație și îngrijire a copiilor preșcolari, de înaltă calitate și accesibile, consolidarea învățării competențelor de bază precum competențele de citire și scriere, competențele numerice, competențele de bază de matematică și științe, depistarea precoce a persoanelor cu nivel scăzut de competențe de bază în toate fazele perioadei de școlarizare și acordarea de asistență personalizată precum și punerea în aplicare a unor strategii bazate pe elemente concrete privind reducerea nivelului de părăsire timpurie a școlii.

3. Consolidarea ofertei de competențe transversale care sporesc șansele de angajare, precum inițiativa antreprenorială competențele digitale și limbile străine. Acțiunile cheie cuprind adoptarea unor măsuri vizând introducerea competențelor transversale în toate programele de învățământ din primii ani de școlarizare până la învățământul superior, utilizând abordări pedagogice inovatoare și centrate pe student, și elaborarea unor instrumente de evaluare prin care nivelurile de competență pot fi estimate și evaluate în mod eficient. Toți tinerii ar trebui să beneficieze de cel puțin o experiență antreprenorială practică înainte de încheierea ciclului obligatoriu de învățământ.

4. Reducerea numărului de adulți slab calificați. Acțiuni-cheie sunt stabilirea obiectivelor și a strategiilor naționale, sporirea stimulentelor pentru formarea adulților de căre întreprinderi, validarea aptitudinilor și a competențelor dobândite în afara sistemului de educație formală și crearea unor puncte de acces (ghișe unice), care să cuprindă diferite servicii de învățare pe tot parcursul vieții precum validarea și orientarea profesională oferind cursanților servicii de învățare individuale adaptate.

5. Intensificarea utilizării învățării bazate pe TIC și a accesului la OER (Open Educational Resources) de înaltă calitate. Acțiuni-cheie sunt modernizarea infrastructurii TIC a școlilor, sprijinirea predării și a practicilor de evaluare bazate pe TIC, promovarea transparenței în privința drepturilor și obligațiilor utilizatorilor de conținut digital, instituirea unor mecanisme pentru validarea și recunoașerea aptitudinilor și a competențelor dobândite prin intermediul OER și sprijinirea instituțiilor de învățământ și formare profesională în demersul de adaptare a modelelor lor de afaceri la apariția OER.

6. Revizuirea și consolidarea profilului profesional al tuturor profesiilor didactice. Acțiunile-cheie sunt analizarea eficienței precum și a calității academice și pedagogice a educației inițiale a cadrelor didactice, introducerea unor sisteme coerente și dispunând de resurse adecvate pentru recrutarea, selecția, integrarea și dezvoltarea profesională a personalului didactic pe baza competențelor necesare clar definite pentru fiecare etapă a carierei de cadru didactic, precum și pentru sporirea competențelor digitale ale cadrelor didactice.

7 Comisia Europeană, Comunicare a CE către PE, Consiliul UE, CESE și Comitetul Regiunilor – ,,Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio – economice mai bune”, Strasbourg, 20 noiembrie 2012, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0669:FIN:RO:PDF .