Arhiva | Consultare publica RSS for this section

Conferința de presă CONSULTAREA PUBLICĂ SUB LUPĂ – Rezultatele cercetării “M-am decis să mă implic”, România 2015

12345602_10205507324378734_5724227380755933265_n

Academia de Advocacy din Timișoara, în parteneriat cu Asociația Romanian Youth Movement for Democracy Bacău, vă invită joi, 10 decembrie, la ora 11, la sala de conferințe din incita Hotelului President din Bacău (Ioniță Sandu Sturdza, nr. 11) la conferința de presă CONSULTAREA PUBLICĂ SUB LUPĂ – Rezultatele cercetării “M-am decis să mă implic”, România 2015, efectuate prin proiectul „Campaniile Coaliției 52- Conștientizare, Monitorizare, Consolidare, Influențare.” – proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, www.eeagrants.org , www.fondong.fdsc.ro.

Elementul central al conferinței de presă îl reprezintă imaginea TRANSPARENȚEI decizionale pe toate regiunile României si capitală. Până astăzi cercetarea a implicat peste 180 de cetățeni și reprezentanți de organizații și au fost transmise peste 800 de solicitări către toate primăriile la nivel de municipii din România, toate ministerele și primăriile din toate sectoarele capitalei.

În cadrul acțiunii au fost monitorizate 109 municipii și 17 ministere. Detaliile din fiecare regiune vor fi prezentate detaliat în cadrul conferinței.

Așteptăm confirmarea participării la email: mariandamoc@rymd.ro.

Evenimentul este organizat, în municipiul Bacău, de organizația Romanian Youth Movement for Democracy. Pentru mai mult multe informații, vă rugăm contactați președinte RYMD, Marian Dămoc, la numărul de telefon 0747 47 68 36.

 

Transparenta decizionala la raport.

Stadiul aplicarii L52/2003 privind transparenta decizionala a autoritatilor publice de pe teritoriul Romaniei este prezenta in opinia publica din 10 dec. 2015, incepand cu orele 11:00 cand se desfasoara conferinte de presa simultane in Bucuresti, Timisoara, Arad, Deva, Resita, Cluj, Oradea, Baia Mare, Tg Mures, Brasov, Alba Iulia, Sibiu, Bacau, Iasi, Constanta, Craiova, Ramnicu Valcea, Pitesti si nu numai.

Descarcă:

 

Anunțuri

FII ACTIV ȘI IMPLICĂ-TE ÎN PROCESUL DE CONSULTARE PUBLICĂ!

Cover_i74_1500x450px_14_10_15

Informează-te!
Banii tăi sunt în joc! Ești direct afectat!
IMPLICĂ-TE! 
  Spune-ți părerea despre impozitele și taxele ce le vei plăti din 2016!
Nu îți e teamă că sunt prea mici? Dar dacă e invers?
IMPLICĂ-TE ÎN PROCESUL DE CONSULTARE PUBLICĂ!

IA ATITUDINE!
E DREPTUL TĂU! ÎL POȚI EXERCITA PÂNĂ LA 20.11.2015!

Acum ori gândești ori la ghișeu plătești!
Dă-le de înțeles că îți pasă de banii tăi!
IMPLICĂ-TE și vei plăti atât cât faci!

Anunt de interes Public – Consultare privind Stabilirea impozitelor si taxelor locale -2016, publicat in 05.11.2015

UPDATE http://www.onesti.ro/index.php/consultare-publica

POLITICI PUBLICE, LOBBY SI ADVOCACY LA ONESTI!

1-pagina-advocacy5untitled

In perioada 29-30 iunie 2013 a avut loc la Onesti un proiect cu finantare europeana denumit “Dezvoltarea capacitatii organizatiilor neguvernamentale de a se implica activ in eficientizarea sectorului public”, Cod SMIS 40512, in cadrul Programului Opreational Sectorial Dezvoltarea Capacitatii Administrative 2007-2013, in locatia Cafenelei Literare.

Proiectul elaborat de catre Asociatia ProDemocratia, Club Targu Neamt, Fundatia Nationala pentru Dezvoltare Comunitara, Filiala Iasi si Fundatia Culturala IPAMIA Suceava a avut ca obiectiv cresterea capacitatii organizatiilor neguvernamentale din judetele Neamt, Bacau, Suceava si Iasi de a colabora cu institutiile administratiei publice locale si judetene. Activitatile dedicate proiectului au vizat infiintarea si dezvoltarea retelei interjudetene ONESP, derularea a doua programe de instruire privind politicile publice, respective lobby si advocacy, initierea si dezvoltarea unor mecanisme de consultare intre ONG-uri si institutiile administratiei publice locale, precum si un schimb de bune-practici.

In ziua de 29 iunie 2013 a demarat cursul intensiv de “Initiere si dezvoltare politici publice” la care au participat cca.30 de reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale din Onesti din domenii precum: tineret, protectia animalelor, drepturile fundamentale ale cetatenilor, mediere, cultura, etc. Trainerii Codru Vrabie si Andreea Firastraeru au abordat subiecte privind procesul politicilor publice, ciclul politicilor publice, politici publice locale si regionale, influientarea politicilor publice, monitorizarea politicilor publice, dezoltarea si planificarea unei propuneri de politica publica.

Ziua de 30 iunie 2013 a continuat cu un curs de lobby si advocacy care a urmarit subiecte precum procesul de advocacy, procesul de luare a deciziilor, planificarea strategiei de advocacy, planificarea procesului de advocacy, metode si tehnici de advocacy, care se va finaliza cu o evaluare practica a unui intreg proces de advocacy si lobby in relatia cu decidentul politic.

Proiectul se va incheia cu un seminar regional privind mecanismele de consultare intre ONG-uri si institutiile administratiei publice, precum ateliere locale de lucru privind mecanismele de consultare.

Detalii: găsiţi pe site-ul: http://apdtarguneamt.ro/blog/2013/01/03/lansare-proiect-smis-40512/#more-499

Detalii: găsiţi pe site-ul www.onespromania.ro , email: office@onespromania.ro, telefon/fax: 0233790809, mobil: 0744596206.

sigle_top

AUDIERE PUBLICĂ VIRTUALĂ: Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol?

afis_dialog2_0

Motivația audierii publice     

„Democrația este un sistem de guvernare prost, cel mai bun, însă, din câte a experimentat omenirea până acum”. Au trecut peste 60 de ani de când Winston Churchill a rostit această frază, devenită celebră[1], și încă nu s-a ajuns la un sistem de guvernare mai bun.

Șaizeci de ani în care societățile au evoluat, s-au nuanțat, s-au tehnologizat, astfel încât „vocile” care cer drept la opinie și acces la decizia publică au devenit tot mai multe, mai diverse și mai exigente. În aceste condiții, și reprezentarea acestora devine din ce în ce mai dificilă și, implicit, din ce în ce mai ușor de contestat.

Când „majoritatea” nu mai este monolitică, ci descrisă de nuanțe, mecanismele democrației participative sunt cele care pot furniza soluția pentru o bună guvernare.

Guvernarea cu și pentru cetățeni presupune dialog și parteneriat între alegători și aleși, între membrii societății și cei chemați să gestioneze funcționarea acesteia. În democrațiile consolidate, un atare parteneriat se bazează pe transparență și responsabilitate. Prin transparență, autoritățile deschid actul guvernării către public. Responsabilitatea cetățenilor este de a valorifica aceste oportunități și de a se implica în elaborarea politicilor publice și a legilor, reprezentându-și activ interesele. Prin urmare, un dialog civic și social real și eficient poate da substanță democrației participative, atunci când se desfășoară în imediata vecinătate a deciziei publice, care este și va rămâne apanajul clasei politice.

In România, toate instituțiile modelului democratic occidental au fost înființate.

Legea privind liberul acces la informațiile de interes public (Legea nr.544/2001, cu modificările și completările ulterioare) oferă șansa actorilor civici și sociali, precum și oricărui cetățean interesat, de a se documenta, de a afla informații cu caracter public referitoare la orice instituție publică, referitoare la aproape orice tip de informație cu caracter public (excepțiile sunt prevăzute de lege).

Legea privind transparența decizională în administrația publică (Legea nr.52/2003, cu modificările și completările ulterioare) oferă oportunitatea tuturor formelor structurate ale societății civile, precum și oricărui cetățean interesat de a se implica în procesul de luare a deciziei publice la nivelul administrației publice locale și centrale, respectiv la nivelul primăriei, consiliului local, consiliului județean, ministerelor, guvernului.

Legea dialogului social (Legea nr.62/2011) reglementează tot ceea ce înseamnă dialogul social în România. În principal, legiferează modul de reprezentare și structurare al partenerilor sociali și forurile instituționalizate de dialog a acestora cu decidenții publici. Este vorba de Consiliul Economic și Social, forul consultativ de pe lângă Guvernul și Parlamentul României, și comisiile de dialog social, foruri consultative pe lângă decidenții publici centrali și reprezentanții acestora în teritoriu, prin intermediul prefecturilor.

Regulamentele de organizare și funcționare ale celor două Camere ale Parlamentului României prevăd reguli și proceduri clare de implicare a părților interesate în procesul de luare a deciziei publice, respectiv în dezbaterile parlamentare, cu precădere de la nivelul comisiilor parlamentare de specialitate, dar și din plenul Camerelor Parlamentului României, Camera Deputaților și Senat.

Reglementările privind procedurile de elaborare a politicilor publice sunt cele menite să eficientizeze procesul de legiferare din România, prin crearea cadrului strategic de analiză și fundamentare a nevoilor de reglementare și, mai ales, prin crearea cadrului mult mai timpuriu și, implicit, mult mai eficient, al consultărilor publice pe probleme ce necesită reglementare.

În pofida acestui întreg cadru legislativ de facilitare a dialogului cu decidenții publici, implicarea actorilor civici și sociali nu are impactul așteptat în procesul de elaborare a politicilor publice și a reglementărilor.

Sectoarele structurate ale societății civile sunt încă rezervate față de factorii de decizie, în timp ce decidenții consideră, de multe ori, că actorii sociali nu aduc valoare adăugată în procesul de elaborare a politicilor publice și că toate întâlnirile consultative întârzie procesul decizional.

Există germeni și exemple de bună practică, dar acestea sunt puține în raport cu nevoia instituțiilor statului de a avea parteneri de dialog competenți.

Pentru a răspunde ritmului de elaborare a politicilor publice sectoriale potrivite etapei de reformă în care se găsește România, este necesară o revitalizare reală a dialogului. Mecanismele de dialog social sunt create în formă piramidală, de la comunitatea locală la nivelul național, tocmai pentru a surprinde cât se poate de acurat o politică publică racordată la necesitățile sectorului.

Un dialog social ineficient nu poate decât să altereze decizia publică.

În plus, instituțiile publice, oricât de competente ar fi, nu au resurse suficiente pentru a-și testa și verifica realismul propriilor propuneri. În consecință, prin mecanismele de dialog social este de așteptat ca actorii sociali să analizeze și să intervină cu corecții, noi abordări care în final să se concretizeze în politici publice acceptate de beneficiari ca fiind necesare, prioritare și cu impact în dezvoltarea durabilă. Soluțiile de aplicare trebuie să fie echilibrate, suple, stabile în timp și cu costuri minime de aplicare.

În acest sens, toți actorii civici și sociali au în misiunea lor, conform actelor constitutive proprii, reprezentarea și promovarea intereselor membrilor și/sau ale beneficiarilor lor. Această componentă le oferă șansa, dar le incumbă și datoria morală de a participa cu expertiza lor organizațională la decizia publică.

Dintr-o altă perspectivă, prin intrarea României în UE, atât instituțiile statului, cât și reprezentanții actorilor sociali la nivel național sunt solicitați să intervină în formularea de opinii pentru soluționarea problemelor europene. Pentru a avea o intervenție competentă, aceștia trebuie să primească rapid și clar, opinii din teritoriu ale celor pe care îi reprezintă. Lipsa cunoștințelor, a exercițiului de a formula opinii tematice, a procesării acestora într-un format corespunzător așteptărilor obstrucționează intervențiile reprezentanților noștri în forurile europene. În consecință, se diminuează puterea de negociere și influențare a României prin canalele la care are acces în raport cu alte țări.

În acest context, Academia de Advocacy, în calitate de inițiator al audierii publice ,,Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol într-o societate în plină criză economică și morală?”, propune tuturor celor interesați să contribuie, prin idei și soluții argumentate, la identificarea căilor de eficientizare a dialogului civic și social din România, prin formularea de răspunsuri întrebărilor:

Care sunt principalele obstacole ale unui dialog civic și social real în România?

Care este valoarea aportului fiecărui partener de dialog (patronat, sindicat, asociație, fundație, cameră de comerț) în sprijinul unei decizii publice juste și stabile?

Cum apreciați că va fi afectat dialogul civic și social din România prin adoptarea unei legi a lobby-ului? Ce efecte pozitive și negative întrevedeți?

Opiniile colectate prin procedura de audierea publică se vor sintetiza într-un raport care va fi prezentat public în conferinţă de presă, va fi transmis tuturor celor care au participat, va fi postat pe site pentru publicul larg și va fi trimis decidenților politici cu atribuții de decizie în domeniu.

Pentru formularea unei opinii scrise documentate este asigurată o minimă bibliografie, îndrumar de formulare a opiniei, procedura de audiere publică, formular de înscriere și participare la www.advocacy.ro.

 

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

Radu NICOSEVICI, președinte     Academia de Advocacy, Timișoara

 

Corina DRAGOMIRESCU, vicepreședinte    Academia de Advocacy, Timișoara


[1] Declarația lui Winston Churchill, în cadrul unei dezbateri parlamentare, din 11 noiembrie 1947, http://hansard.millbanksystems.com/commons/1947/nov/11/parliament-bill#S5CV0444P0_19471111_HOC_292

Pentru mai multe detalii: http://advocacy.ro/node/5350/subpage/5351#vitrine

 

Chemarea la acțiune        

În pofida unui întreg cadru legislativ existent în România de facilitare a dialogului cu decidenții, implicarea actorilor civici și sociali nu are impactul așteptat în procesul de elaborare a reglementărilor. Sectoarele structurate ale societății civile sunt încă rezervate față de factorii de decizie, în timp ce decidenții consideră, de multe ori, că actorii sociali nu aduc valoare adăugată, iar întâlnirile consultative întârzie procesul decizional.

Există germeni și exemple de bună practică, dar acestea sunt puține în raport cu nevoia instituțiilor statului de a avea parteneri de dialog competenți. Astfel, un dialog social ineficient nu poate decât să altereze decizia publică.

Toți actorii civici și sociali au în misiunea lor reprezentarea intereselor membrilor și/sau ale beneficiarilor lor. Această componentă le oferă șansa, dar le incumbă și datoria morală de a participa la decizia publică.

În acest context, Academia de Advocacy, în calitate de inițiator al audierii publice virtuale ,,Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol într-o societate în plină criză economică și morală?”, propune tuturor celor interesați să contribuie, prin idei și soluții argumentate, la identificarea căilor de eficientizare a dialogului civic și social din România, prin formularea de răspunsuri întrebărilor:

  • Care sunt principalele obstacole ale unui dialog civic și social real în România?
  • Care este valoarea aportului fiecărui partener de dialog (patronat, sindicat, asociație, fundație, cameră de comerț) în sprijinul unei decizii publice juste și stabile?
  • Cum apreciați că va fi afectat dialogul civic și social din România prin adoptarea unei legi a lobby-ului? Ce efecte pozitive și negative întrevedeți?

Opiniile scrise pot fi transmise, până cel târziu în data de 15 iunie 2013, la www.advocacy.ro.

Audierea publică virtuală va avea loc în data de 31 mai 2013, începând cu ora 11:00, în următoarele locații din țară: Cluj, Constanța, Iași, Timișoara, Tîrgu Mureș, București.

Opiniile scrise colectate prin procedura de audiere publică se vor sintetiza într-un raport – sinteză, de către Comisia de Experți a audierii publice, formată din prof. univ. dr. Raluca DIMITRIU, Academia de Studii Economice, Departamentul Drept, Bucureşti, dr. Cătălin Corneliu GHINĂRARU, secretar științific, Institutul Național pentru Cercetare Științifică a Muncii și Protecției Sociale, București și Despina PASCAL, expert audieri publice, Academia de Advocacy, Timișoara. Raportul sinteză va fi făcut public, în conferinţă de presă și va fi transmis tuturor celor interesați de audierea publică, la adresa electronică indicată în formularul de înscriere, precum și decidenţilor politici cu responsabilităţi în domeniu. De asemenea, va fi adus la cunoștința opiniei publice prin intermediul presei și prin afișarea la www.advocacy.ro și www.implicat.info, unde va putea fi consultat alături de toate celelalte materiale specifice audierii publice. Pentru transmiterea opiniei scrise vă rugăm:

1.     să consultați MOTIVAȚIA și ÎNDRUMARUL de elaborare a depoziției la www.advocacy.ro;

2.     să vă înscrieți accesând butonul ÎNSCRIE-TE din pagina principală a www.advocacy.ro;

3.     să completați toate datele din FORMULARUL DE ÎNSCRIERE și să inserați / atașați conținutul opiniei dvs. în câmpul dedicat acesteia din formularul de înscriere, în format doc/pdf.

Pentru documentarea opiniei pe site mai regăsiți: bibliografia selectivă a tematicii, procedura de audiere publică, regulamentul evenimentului și agenda.

Persoane de contact:

Iulia ȚUȚUIANU, Academia de Advocacy – 0722256179, iulia.tutuianu@advocacy.ro;

Nicoleta TUDOR, Academia de Advocacy – 0745937045, nicoleta.tudor@advocacy.ro.

Cu încredere în puterea și valoarea demersurilor participative,

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

Radu NICOSEVICI, Președinte Academia de Advocacy, Timișoara

Corina DRAGOMIRESCU, Vicepreședinte Academia de Advocacy, Timișoara

Spune-i Guvernului să nu distrugă societatea civilă românească!

logo2 ong-uri

Foarte multe ONG-uri dau faliment din cauză că POSDRU nu rambursează cheltuielile beneficiarilor la termen, dar în fața acestei adevărate tragedii a societății civile, Guvernul s-a gândit să salveze primăriile, dar pe ONG-uri nu.
În condițiile …în care ONG-urile joacă un rol important în calitate de angajator, iar principala lor sursă de finanţare o reprezintă, potrivit celor mai recente analize, fondurile structurale, cerem Guvernului să respecte principiile transparenței, corectitudinii și nediscriminării, prevăzute în programul de guvernare de 24, de 3 și respectiv de 7 ori. Mecanismul de deblocare și de creștere a gradului de absorbţie a instrumentelor structurale, care din păcate se va aplica numai unei anumite categorii privilegiate – baronii locali și clientela lor – este foarte potrivit și ONG-urilor, drept pentru care solicităm Guvernului să extindă utilizarea noului mecanism al decontării cererilor de plată.
Aplicând într-un mod discriminatoriu şi selectiv înlocuirea procedurii de rambursare cu procedura de decontare a cererilor de plată doar pentru autorităţile publice locale și beneficiarii acestora, Guvernul forţează ONG-urile şi partenerii sociali (ale căror sume contractate oricum sunt mult mai mici decât cele cu care se vor prezenta la plată autoritățile locale, dar cu care se asigură plata salariilor a sute de mii de oameni), să se pregătească să-și oprească activitatea.
O bună derulare a POSDRU de pildă, ar genera continuarea acordării sprijinului pentru aproape două milioane de cetățeni ai României, cărora le oferă creșterea șanselor la o viață mai bună prin educație, formare profesională continuă, măsuri active de ocupare, intervenții complexe în sprijinul grupurilor și a persoanelor defavorizate sau aflate la limita subzistenței; 200.000-300.000 de locuri de muncă în cele cîteva mii de proiecte derulate cu finanțarea disponibilă, și o dinamizare bine-venită a sectorului non-guvernamental precum și a serviciilor sociale și educaționale. Sunt realizate venituri directe la bugetul de stat de 1,5 – 1,9 mld. euro din taxe și impozite, cu efecte pozitive și de durată asupra economiei și a balanței de plăți.
Având în vedere că mecanismul de decontare a cererilor de plată trebuie să fie unul general aplicabil pentru plata facturilor, că el trebuie să fie accesibil tuturor beneficiarilor de proiecte şi nu doar autorităţilor publice locale, semnatarii acestui comunicat solicită Guvernului României să aprobe de urgență extinderea aplicabilităţii noului mecanism al decontării cererilor de plată şi către beneficiarii proveniţi din rândul persoanelor juridice de drept privat fără scop patrimonial: ONG-uri (asociaţii, fundaţii) şi parteneri sociali.
În privința creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene nu trebuie să existe discriminare.

Radu Nicosevici, președinte Academia de Advocacy
Bogdan Iuliu Hossu, președinte Confederaţia Naţională Sindicală “Cartel ALFA”
Cristian Pârvan, secretar general Asociația Oamenilor de Afaceri din România
Roxana Wring, președinte Asociaţia pentru protecţia şi documentarea monumentelor şi patrimoniului din România,
Simona Popescu, coordonator programe Societatea Academică din România
Răzvan Bobulescu, președinte de onoare FNS Alma Mater

Cei care se alătură sunt rugați să semneze, folosind secțiunea de comentarii accesibilă la linkul: http://www.romaniacurata.ro/spune-i-guvernului-sa-nu-distruga-societatea-civila-romaneasca-3944.htm astfel: nume/prenume/profesia sau asociația pe care o reprezentați.
Pentru mai multe informații: citiți Comunicatul accesând linkul: http://www.romaniacurata.ro/spaw2/uploads/files/Comunicat%20discriminare16.doc

REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – Între pericole și oportunități – sinteza audierii publice –

regio_2_corel_x4_0SINTEZA

REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – între pericole și oportunități

– sinteza audierii publice –

CADRUL GENERAL AL AUDIERII PUBLICE

Guvernul a inițiat un amplu proces concomitent de regionalizare și descentralizare a României. Acest proces se află într-o etapă de conceptualizare și fundamentare, în căutarea criteriilor care să faciliteze conturarea alternativelor viabile de regionalizare.

În acest sens, Guvernul a adoptat un Memorandum privind măsurile necesare pentru demararea procesului de regionalizare-descentralizare în România, conform căruia, statul trebuie să rezolve un important decalaj pe care îl are faţă de Europa, pentru a aduce serviciile publice şi deciziile mai aproape de cetăţeni şi pentru a-și folosi mai judicios resursele.

În ce măsura va reuși procesul de regionalizare și descentralizare inițiat de Guvern să răspundă scopului și misiunii declarate, dar mai ales, așteptărilor noastre, depinde decisiv de parcursul și conținutul evenimentelor de consultare publică în etapele cheie ale conceptualizării, fundamentării și operaționalizării procesului de regionalizare a României.

În acest context, Coaliția 52, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor a Universității Babeș Bolyai și Academia de Advocacy au inițiat, la Cluj Napoca, în data de 28 martie 2013, audierea publică ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”.

Inițiatorii audierii publice au invitat pe toți cei care cred în potențialul propriu de a contribui la un proces autentic de regionalizare a României, să își exprime opinia în cadrul audierii publice, prin formularea documentată și argumentată, în scris, a răspunsurilor la următoarele întrebări:

Care sunt pericolele / problemele majore specifice României, nesoluționate încă și care ar putea fi rezolvate printr-un proces de regionalizare? Argumentați.

Care sunt oportunitățile majore specifice României, care ar putea fi valorificate prin procesul de regionalizare? Argumentați.

Care sunt avantajele competitive care îndreptățesc localitatea Dumneavoastră în a primi, prin delegare, cel puțin una din competențele cuprinse în Memorandumul adoptat de Guvern privind regionalizarea și care să conducă la o guvernare regională performantă? Argumentați.

Acest demers a continuat primul demers sistematic inițiat la Timișoara, în noiembrie 2012, de către Academia de Advocacy, prin audierea publică ,,Regionalizarea României – de ce?”.

Audierea publică este o procedură transparentă şi riguroasă, de colectare de opinii fundamentate, prin care orice grup, organizaţie, instituţie şi persoană fizică interesată îşi poate aduce contribuţia în definirea şi adoptarea  politicilor publice de interes local, naţional şi internațional. În acest scop, organizatorii pun la dispoziția celor interesați o bibliografie publică consistentă, din care extrag o premisă riguroasă de dezbatere, denumită motivație, pe baza căreia cei interesați își pot formula opinii argumentate. Detalii asupra procedurii, a regulamentului de participare, a bibliografiei și a altor elemente organizatorice se regăsesc la www.advocacy.ro și www.implicat.info.

STRUCTURAREA ȘI ORGANIZAREA OPINIILOR COLECTATE

Pe fondul prioritizării temei regionalizării României pe agenda guvernamentală, a acaparării agendei mass media și a semnalelor publice ale decidenților politici cheie cu privire la stringența finalizării procesului de regionalizare și descentralizare a României în anul curent, în cadrul audierii publice ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități” s-au colectat 250 de opinii scrise extrem de diverse, pline de conținut și idei, referitoare fie la gradul de așteptare al românilor vizavi de acest proces, fie la idei și sugestii despre cum ar trebui planificat procesul, fie la premisele necesare succesului unui astfel de proces, precum și opinii referitoare la inutilitatea și inoportunitatea în sine a procesului.

Toate aceste opinii scrise colectate, conform procedurii de audiere publică, sunt prezentate public la www.advocacy.ro şi www.implicat.info.

Analiza în structură a opiniilor relevă o acoperire geografică relevantă a celor interesați de subiectul regionalizării, fiind colectate opinii din toate actualele regiuni de dezvoltare ale țării, respectiv din 34 de județe, precum și din afara țării.

Marea majoritate a opiniilor provin din partea reprezentanților societății civile, fapt ce denotă din nou disponibilitatea și deschiderea acestora de a interfera cu procesul decizional public, în general, respectiv cu procesul de fundamentare a modelului de regionalizare și descentralizare anunțat al decidenților, în particular.

S-au mobilizat și și-au asumat responsabilitatea formulării publice a opiniei atât reprezentanți ai formelor structurate ale societății civile – reprezentanți ai asociațiilor de afaceri, ai sindicatelor, organizațiilor non-guvernamentale – cât și cetățeni, care fie nu sunt afiliați vreunei structuri asociative, fie nu au putut sau nu au dorit să angajeze organizația din care fac parte.

De apreciat este și de această dată și interesul mediului academic de a se implica mai concret în viața comunității, precum și consecvența implicării agențiilor de dezvoltare regională, actori cheie, apropiați fenomenului regionalizării.

Din zona decidenților politici și publici, implicarea acestora, chiar dacă nu este una semnificativă numeric, este importantă prin semnalul transmis cu privire atât la importanța temei, cât și la deschiderea și disponibilitatea acestora de a intra într-un dialog real, egal cu cetățenii și formele structurate ale societății civile.

 

CUPRINSUL RAPORTULUI SINTEZĂ

În baza documentelor specifice audierii publice, respectiv în principal a motivației și a bibliografiei de fundamentare a acesteia, conform procedurii, Comisia de Experți a analizat și structurat cele 250 de opinii scrise colectate pe tema regionalizării.

Subiectul central anunțat al dezbaterii publice a fost ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”.

Astfel, intenția inițiatorilor a fost de a canaliza în această etapă a consultărilor publice, dezbaterea în jurul problemelor și a oportunităților pe care eventualul proces de regionalizare și descentralizare anunțat de către Guvern le-ar putea adresa. De asemenea, în baza Memorandumului adoptat de Guvern, complementar s-a inițiat și dezbaterea modului de delegare a competențelor de la nivel central la nivel regional.

Dată fiind etapa incipientă a fundamentării acestui proces la nivelul Guvernului, s-a apreciat a fi esențială identificarea cât mai largă a problemele și oportunităților actuale, reale ale românilor, precum și a realităților din teritoriu, atât pentru a veni în întâmpinarea gradului de așteptare al cetățenilor cu privire la regionalizare, cât mai ales pentru a sprijini definirea clară, concretă și fără echivoc a nevoii, sensului și utilității procesului de regionalizare și descentralizare a României.

Redăm în cele ce urmează sinteza opiniilor scrise colectate de către Comisia de Inițiere a audierii publice și sintetizate, structurat în jurul întrebărilor audierii publice, de către a Comisia de Experți a acesteia.

u Întrebarea nr.1

Care sunt pericolele / problemele majore specifice României, nesoluționate încă și care ar putea fi rezolvate printr-un proces de regionalizare? Argumentați.

Problemele majore specifice României, nesoluționate încă și care ar putea fi rezolvate printr-un proces de regionalizare, conform opiniilor colectate și analizate, pot fi grupate astfel:

w probleme legate de nivelul de dezvoltare economică, de disparitățile și decalajele economice, respectiv de nivelul sărăciei și nivelul de trai, în general (șomaj, lipsa locurilor de muncă, adâncirea disparităților, scăderea calității serviciilor publice, infrastructura precară din multiple domenii, de la sănătate până la cea de transport, lipsa atractivității investiționale, exodul resursei umane competente);

w probleme legate de centralizarea și concentrarea excesivă a procesului decizional public, cu distorsiuni majore în redistribuirea resurselor publice, prin ingerința politicului, în detrimentul nevoilor reale; (zonele bogate au devenit și mai bogate, iar cele sărace și mai sărace);

w probleme ale sistemului administrativ ineficient, datorate supradimensionării, gradului mare de fragmentare, corupției, birocrației, deprofesionalizării personalului pe fondul numirilor politice, a dotărilor tehnice insuficiente sau depășite moral și a slabei motivări, inconsecvenței și incoerenței legislative, deficiențelor atât în gestionarea proceselor decizionale, cât și a resurselor publice;

w probleme generate de incompleta și ineficienta descentralizare inițiată la nivelul administrațiilor locale, ca urmare a transferului unor responsabilități, fără transferul însă și a surselor de finanțare care să le susțină;

w probleme generate de distanța puterii decizionale politice și a deciziilor publice față de cetățean (la nivel central nu sunt cunoscute în detaliu problemele locale/regionale, precum și specificitățile din teritoriu);

w probleme implicate de absorbția slabă a fondurilor europene, dar și de slaba eficiență a acestora și imposibilitatea corelării și integrării proiectelor de anvergură mică în proiecte strategice.

Dacă marea majoritate a depozanților sunt de acord cu inventarierea marilor probleme specifice ale României, nu toți sunt de acord în privința soluționării lor prin regionalizare.

Astfel, există foarte multe păreri, atât pro, cât și contra regionalizare, care consideră că eventualul proces de regionalizare nu va rezolva problemele majore specifice României, nesoluționate încă. Parte din argumentele enunțate în acest sens țin de identificarea reală a cauzelor problemelor, iar parte de lipsa de încredere în decidenții publici și politici, atât în etapa elaborării și planificării regionalizării, cât și a implementării acestui proces.

Între cauzele reale ale problemelor majore specifice României și care nu se vor soluționa prin regionalizare sunt amintite:

— auto-birocratizarea excesivă, în special a fondurilor europene,

— lipsa unui stat puternic și a unei strategii reale, vizionare de dezvoltarea țării,

— dispariția industriilor țării,

— neexploatarea terenului agricol,

— ignorarea potențialului turistic,

— incapacitatea elitelor de a coagula în jurul lor,

— apatia,

— educația precară,

— sărăcia,

— legislația bolnavă, corupția generalizată.

Alături de lista problemelor majore specifice României, care ar putea fi sau nu soluționate prin procesul de regionalizare, din analiza opiniilor colectate s-a desprins, la fel ca și în cazul audierii publice precedente, o mare clasă a riscurilor care ar putea fi induse de un eventual proces de regionalizare, și anume:[1]

— riscul fragmentării și incoerenţei strategiei de nivel naţional, precum și riscul incapacității supervizării, corelării și supravegherii de la nivel național;

— riscul unui management defectuos al procesului de regionalizare, datorat:

§  riscului de politizare excesivă a procesului;

§  rezistenței la schimbare, în special a funcționarilor din administrația centrală;

§  calendarului excesiv de accelerat;

§  populației neinformate, nepregătite;

— riscul costurilor mult prea ridicate datorate creșterii birocrației, fie și numai prin multiplele schimbări legislative necesare, precum și datorită etapelor indispensabile ale tranziției;

— riscul compromisurilor politice dăunătoare (deşi teoretic se reduce numărul de coruptibili în sistem, puterea lor va fi mai mare, având o şi mai mare forţă în a “negocia”; relațiile de putere vor deveni mai clare, mai bine definite, rețeaua piramidală clarificându-se mai mult și căpătând o mai mare consistență);

— riscul adâncirii decalajelor, atât din punct de vedere economic, cât și social, între județele care nu intră în sfera intereselor politice sau cele care nu vor reuși să obțină statutul de capitală regională (riscul de migrare al fondurilor şi investiţiilor către oraşele-capitală a noilor regiuni, ceea ce ar atrage după sine decăderea economică a oraşelor mai mici, totul în contextul unei mai bune absorbţii a fondurilor comunitare);

— riscul enclavizării și a federalizării este în continuare amintit.

u Întrebarea nr.2

Care sunt oportunitățile majore specifice României, care ar putea fi valorificate prin procesul de regionalizare? Argumentați.

Principalele categorii de oportunități, semnalate în opiniile scrise colectate și analizate, ca fiind corelate direct cu eventualul proces de regionalizare și descentralizare a României sunt redate în cele ce urmează.

w Oportunitatea cea mai frecvent amintită, în corelație și cu problemele majore enunțate ale centralizării excesive a deciziei publice și a administrației ineficiente, este implementarea efectivă a principiului subsidiarităţii şi a descentralizării.

Dezideratele legate de implementarea principiului subsidiarităţii şi a descentralizării se referă la:

— descongestionarea deciziei politice și administrative, inclusiv prin asocierea cu un grad mai mare de autonomie financiară la nivel regional;

— responsabilizarea deciziei politice și administrative;

— modernizarea și eficientizarea administrației publice;

— transparentizarea actului decizional public și apropierea lui de cetăţean şi nevoile sale;

— creşterea competiţiei şi a competitivităţii inter-regionale, dar și cadru propice pentru creşterea egalităţii în şansele privind dezvoltarea în interiorul aceleiaşi regiuni.

w A doua mare oportunitate este cea a creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene.

Argumentele amintite în acest sens sunt legate de:

— oportunitatea relației directe cu U.E., scurtarea traseului de comunicare şi de decizie putând aduce o mai bună gestionare a resurselor financiare;

— oportunitatea accesării fondurilor pentru proiecte de investiții strategice, adaptate însă nevoilor specifice regiunii;

— accelerarea procesului investițional.

w Oportunitatea dezvoltării politicilor publice regionale și a proiectelor investiționale integrate este amintită frecvent în strictă corelație cu domenii specifice de interes major pentru cetățean, cum ar fi:

— crearea unor strategii a ocupării forței de muncă pentru fiecare regiune în parte;

— exploatarea responsabilă a resurselor specifice regiunii;

— dezvoltarea unor ramuri noi, de nişă;

— gestionarea infrastructurii de sănătate şi asistenţă medicală la nivel regional;

— programele de dezvoltare a agriculturii transferate la nivel regional;

— dezvoltarea accesibilităţii prin continuarea extinderii şi modernizării infrastructurii de transport;

— dezvoltarea patrimoniului natural/ambiental şi promovarea politicii de mediu;

— relansarea unor procese de inovare în cooperare cu centre universitare;

— o mai bună gestionare, valorificare şi promovarea a obiectivelor turistice.

Gradul de așteptare al cetățeanului este legat de corelarea deciziilor publice cu nevoi şi probleme specifice, precum şi cu oportunităţi de dezvoltare specifice, diferite şi diverse de la o regiune la alta, pentru diminuarea discrepanțelor sociale, economice, culturale.

w În contextul oportunităților este amintit și potențialul identității regionale.

Obiceiurile, tradițiile, moștenirea istorică, culturală și socială ar putea fi mai bine valorificate atât din punct de vedere turistic, prin proiecte de anvergură regională bine conturate, cât și din perspectiva întăririi coeziunii regionale.

w Din punct de vedere politic, s-a amintit:

— posibilitatea ,,retrasării” influenței politice la nivel local;

— șansa ,,zguduirii” actualelor structuri administrative birocratizate și crearea unor structuri funcționale, orientate pe dezvoltare și nu pe administrare;

— eventuala necesitate a apariției partidelor cu specific regional.

w O oportunitate majoră principială și de fond, deși amintită în puține din opiniile colectate, este aceea că  prin procesul de regionalizare s-ar putea constitui nivelul strategic de programare, management şi intervenţii majore la nivelul administraţiei publice locale din România.

— autorităţile publice locale, prin însăşi obiectul lor de activitate, acționează la nivel administrativ-tactic şi operaţional, fiind prea puţin capabile pentru intervenţii strategice, care privesc un orizont de timp mai mare decât un mandat şi care necesită resurse financiare mai complexe decât cele care există la nivelul autorităţilor locale individuale;

— regiunea ar trebui să fie tocmai liantul între comunitățile locale care îmbrățișează aceleași deziderate;

— rolul instituţiilor regionale ar fi nu acela de a crea un nivel administrativ suplimentar, care să se suprapună peste instituţiile existente la nivel local, ci, dimpotrivă, acela de a asigura cadrul strategic necesar pentru intervenţii publice capabile să contribuie în acelaşi timp la îmbunătăţirea competitivităţii actorilor economici şi la diminuarea disparităţilor socio-economice din comunităţile noastre.

u Întrebarea nr.3

Care sunt avantajele competitive care îndreptățesc localitatea Dumneavoastră în a primi, prin delegare, cel puțin una din competențele cuprinse în Memorandumul adoptat de Guvern privind regionalizarea și care să conducă la o guvernare regională performantă? Argumentați.

În privința modului de delegare de la nivelul central spre cel regional a competențelor anunțate prin Memorandumul adoptat de Guvern, părerile sunt din nou împărțite.

Astfel, există opinii în acord cu declarațiile publice ale decidenților, conform cărora dezvoltarea economică la nivel regional ar trebui să nu se concentreze în jurul unui singur oraș, ci să fie cât mai echitabil distribuită în cadrul regiunii, motiv pentru care și competențele în discuție ar trebui să fie cât mai dispers delegate și distribuite în interiorul regiunii.

În contraponderea acestor opinii, s-au enunțat păreri conform cărora atribuțiile delegate la nivel regional să fie concentrate la nivelul unității administrativ teritoriale cu valențe de  pol regional de dezvoltare și nu dispersate la nivel de județe componente, pentru a facilita monitorizarea și responsabilizarea și a evita diluarea responsabilităților transferate.

În ambele situații argumentele sunt legate, în general, de cetățean, fie sub aspectul accesibilității lui la diferitele instituții și organisme regionale, dispersate sau nu în regiune, fie sub aspectul pericolului major al accentuării problemelor economiilor de subzistență ale celor mai multe comunități locale.

În afara acestui aspect, al dispersării sau nu a competențelor ce se vor delega la nivel regional, multe opinii au menționat:

— nevoia de criterii obiective de departajare, fundamentate pe studii și analize specifice;

— nevoia unui set de indicatori economici, sociali și geografici de dezbatere și analiză a avantajelor competitive ale potențialelor sau viitoarelor reședințe de regiune.

În acest sens, remarcăm și sugestia lansării pe acest subiect a unor dezbateri bazate pe viziuni strategice, în contextul cărora „capitala” să fie aleasă ca un instrument, din punct de vedere al rolului pe care îl poate juca și a resurselor cu care poate contribui la viitoarele strategii ale fiecărei regiuni.

Din analiza specifică a argumentelor formulate de către depozanți în favoarea explicită a unui oraș sau a altuia, se desprinde orientarea generală a actualelor mari centre urbane de a-și reclama, pe bună dreptate, majoritatea competențelor anunțate a se delega.

În contrapartidă, în competiție cu acestea se înscriu destul de timid alte centre urbane pe una, două sau trei din competențele respective, invocând, în principal, experiențele acumulate în diferite domenii, dar și istoria, tradiția și specificul locului.

Corelat cu problemele, dar mai ales cu oportunitățile identificate, chiar dacă în afara cadrului conturat prin întrebări a dezbaterii audierii publice, în foarte multe din opiniile colectate și analizate, se regăsesc idei variate și cu privire la modul de asociere a județelor în perspectiva viitoarelor regiuni:

Ø o prima categorie este formată din ideile divergente cu privire la criteriul economic de asociere a județelor în viitoarele regiuni:

–      există opinii conform cărora viitoarele regiuni ar trebui gândite în ideea asocierii județelor cu creștere economică și cele aflate în declin, astfel încât să se creeze sinergii regionale;

–      există opinii care, dimpotrivă, apreciază oportună asocierea de județe aflate în stadii similare de dezvoltare, cu un potenţial de dezvoltare similar şi care să beneficieze de un context omogen în cadrul regiunii;

Ø o a doua categorie a opiniilor divergente referitoare la modul de asociere a județelor se referă la câte criterii și care ar fi acelea care ar trebui să stea la baza procesului de regionalizare:

–      există opinii care susțin necesitatea existenței unui singur criteriu, care să aibă potenţialul de a soluţiona decalajele economice (astfel de criterii unice ar putea fi criteriul economic, criteriul accesibilității infrastructurii de transport, criteriul accesului la justiție, criteriul accesului la energia electrică);

–      există opinii, majoritare, privind necesitatea fundamentării multicriteriale a modelului de regionalizare (printre criteriile amintite în acest caz sunt criteriile demografice, teritoriale, sectorul economic dominant: industrie, agricultură, turism, gradul de dezvoltare economică (PIB/locuitor), istorie, tradiţii, obiceiuri, numărul de așezări urbane, existența unor metropole economice competitive, a unei infrastructuri de transport, dar și centre universitare și accesul la servicii publice minimale);

Ø în categoria propunerilor, chiar dacă singulare, atipice amintim:

–      soluția facilitării și stimulării asocierilor libere între județe, în acord cu interese comune;

–      soluția așa-numitului principi al ,,locomotivei – vagon tractat”, în care parametrii de dezvoltare economică ai ,,locomotivei” trebuie să fie superiori cu cel puțin 50%, acest principiul fiind completat de crearea unor ,,insule de prosperitate” în interiorul țării, cu un PIB mediu pe cap de locuitor superior mediei naționale.

În același registru, al sugestiilor privind modalitatea de fundamentare și realizare a regionalizării, multe opinii fac referire la necesitatea autonomiei financiare a viitoarelor regiuni, în contextul unei reale descentralizări din acest punct de vedere. Între aspectele menționate în acest sens amintim:

Ø necesitatea conceperii unui buget regional, dar și a reformării unor aspecte ale bugetării locale, cum ar fi procesul de reechilibrare, politica prelevărilor din veniturile fiscale la bugetul de stat;

Ø preeminenţa principiului stimulativ în faţa celui al solidarităţii, cu aplicarea celui din urmă mai degrabă pentru atenuarea dezechilibrelor interregionale;

Ø sursele de buget vor trebui corelate cu atribuțiile ce revin regiunii, astfel încât să se evite situația în care regiunea primește atribuția fără sursa financiară proprie;

Ø banii proveniți din taxe și impozitele colectate ar trebui să rămână în regiune;

Ø regiunile ar trebui să aibă, în limitele legii, acces la pieţele de capital pentru a finanţa cheltuielile de investiţii prin împrumuturi publice.

Pentru a întregi tabloul gradului de interes ridicat și al așteptărilor și mai ridicate ale cetățenilor vizavi de procesul anunțat al regionalizării și descentralizării României, redăm în finalul sintezei audierii publice ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”, sugestii ale cetățenilor referitoare la premisele indispensabile bunei fundamentări a acestui proces:

Ø nevoia recursului la știință, teorie și metodă pentru analiza oportunității inițierii procesului de regionalizare, inclusiv din dorința de a minimiza influența criteriilor politice în trasarea viitoarelor regiuni;

Ø studiul de impact ar trebui să fie unul multicriterial, care să includă analize socio-economice, demografice, instituționale, etc. (în prezent, se apreciază că există o serie de cercetări și studii cu privire la regionalizare, elaborate însă pe diferite arii de specialitate nearmonizate, nesintetizate, care să abordeze din perspective multiple  aspectele  legate  de  implicațiile  regionalizării);

Ø realizarea unei analize comparative a actualei forme de organizare și a celei propuse;

Ø informarea largă cu privire la plusurile și minusurile acestei schimbări;

Ø în perspectiva unui eventual referendum pe subiect, în perioada pregătitoare a procesului de regionalizare, consultările publice trebuie să premeargă etapei de informare și consultare a publicului larg, întrucât opiniile și deciziile cetățenilor  necesită un cadru explicativ de soluții deja elaborate, pus la dispoziția lor spre studiere și deliberare finala prin referendum.

Complementar, de remarcat și reținut sunt și așteptările privind îndeplinirea unor pre-condiții în etapa implementării procesului, așteptări ce denotă atât interes, cât și reticență în privința etapelor viitoare ale procesului de regionalizare și descentralizare a României:

Ø introducerea indicatorilor de performanță atât la nivelul regiunilor, cât și în interiorul acestora, la nivelul competențelor delegate, pentru a putea măsura buna guvernare și eficientizarea costurilor;

Ø un corp al funcționarilor publici, calificat și depolitizat , ca și condiție fundamentală a asigurării coordonării diferitelor politici sectoriale și a integrării acestora într-o abordare globală;

Ø nevoia unor minime garanții (nu numai politice) că va fi un proces benefic, prin garantarea din partea celor care îl implementează că va fi un proces viabil și de succes, iar în caz contrar să recompenseze părțile afectate.

CONCLUZIILE COMISIEI DE EXPERȚI A AUDIERII PUBLICE

În urma analizei celor 250 de depoziții colectate și a structurării răspunsurilor pe cele 3 întrebări, Comisia de Experți a elaborat următoarele concluzii:

u identificarea problemelor și a pericolelor majore specifice României s-a dovedit a fi utilă din perspectiva procesului de consultare publică și a celui de fundamentare a procesului de regionalizare, însă, în același timp, s-a dovedit a fi nu foarte facilă, în contextul lipsei unei formulări și definiri foarte clare a modelului de regionalizare care se doreşte a fi aplicat României;

u problemele inventariate sunt probleme majore, generale ale României:

— probleme legate de nivelul de dezvoltare economică, de disparitățile și decalajele economice, respectiv de nivelul sărăciei și nivelul de trai, în general;

— probleme legate de centralizarea și concentrarea excesivă a procesului decizional public, cu distorsiuni majore în redistribuirea resurselor publice, prin ingerința politicului, în detrimentul nevoilor reale;

— probleme ale sistemului administrativ ineficient, datorate supradimensionării, corupției, birocrației, deprofesionalizării personalului pe fondul numirilor politice, a dotărilor tehnice insuficiente sau depășite moral și a slabei motivări, deficiențelor în gestionarea proceselor decizionale și a resurselor publice;

— probleme generate de incompleta și ineficienta descentralizare inițiată la nivelul administrațiilor locale, ca urmare a transferului unor responsabilități, fără transferul însă și a surselor de finanțare care să le susțină;

— probleme generate de distanța puterii decizionale politice și a deciziilor publice față de cetățean;

— probleme implicate de absorbția slabă a fondurilor europene, dar și de slaba eficiență a acestora și imposibilitatea corelării și integrării proiectelor de anvergură mică în proiecte strategice

u majoritatea problemelor generale, actuale ale României sunt văzute ca posibil a fi soluționate prin regionalizare, de către o parte din depozanți, însă, în aceeași măsură, aceleași problemele majore ale României sunt recunoscute, dar apreciate ca fiind imposibil de soluționat prin regionalizare, de către depozanții sceptici, care nu mai au deloc încredere în politic și care apreciază drept cauze reale ale problemelor:

— lipsa unui stat puternic și a unei strategii reale, vizionare de dezvoltarea țării,

— dispariția industriilor țării, neexploatarea terenului agricol, ignorarea potențialului turistic,

— incapacitatea elitelor de a coagula în jurul lor,

— apatia, educația precară, sărăcia,

— auto-birocratizarea excesivă, în special a fondurilor europene,

— legislația bolnavă, corupția generalizată.

u de remarcat faptul că, în raport de modul de acțiune, aceleași pericole și provocări ale României și ale regionalizării pot fi transformate, totuși, în oportunități;

u alături de inventarul de probleme ale României, care ar putea fi sau nu soluționate prin regionalizare, s-a mai conturat și un inventar al provocărilor inerente regionalizării;

u s-a reiterat, foarte clar și distinct, nevoia de identificare a unor criterii obiective de fundamentare a modelului de regionalizare și descentralizare, elaborate în urma unor studii și analize specifice de impact, comparative, în termeni de avantaje și dezavantaje;

u s-a reiterat, de asemenea, intenția reală a cetățenilor interesați de a-și dedica expertiză și timp pentru elaborarea modelului potrivit de regionalizare a României, prin procese repetitive și consecutive de consultare publică.

Conchidem prin a sublinia că, opiniile exprimate denotă gradul foarte mare de așteptare cu privire la procesul de regionalizare și descentralizare. Practic, aproape toate speranțele celor care le mai au sunt puse în acest proces.

Astfel, se așteaptă ca regionalizarea să ducă la creșterea coeziunii, dezvoltarea durabilă și strategică, încurajarea diversității teritoriale și a cetățenilor, schimbul bunelor practici și la eliminarea discrepanțelor economice, sociale și culturale.

Cât din toate astea se va realiza, cât este fezabil a se realiza și mai ales timpul în care se va realiza depind de modelul de regionalizare care se va contura, de modalitatea sa de implementare, precum și de gradul de implicare în tot acest timp a actorilor interesați. În acest context, descentralizarea și creșterea autonomiei vor depinde nu numai de maturitatea și disponibilitatea administrației centrale în a delega competențe și funcțiuni administrative și de dezvoltare către regiuni, ci și de capacitatea și maturitatea regiunilor în a și le asuma.

Raportarea directă a populației, a comunităților locale, la nivelul indivizilor la regionalizare reprezintă o componentă primordială, de neînlocuit în procesul transformărilor. Fără depășirea acestui prag preliminar, politicile dedicate regionalizării vor rămâne formale, generând forme fără fond, fără energie socială, fără efecte notabile.

Politizarea regionalizării ar putea deveni principala capcană.

Problematica regionalizării, de la motivație, la căile de urmat, de la recunoașterea nevoilor, reprezentarea intereselor, până la asumarea responsabilităților nu trebuie să devină obiectul competiției politice, al luptei pentru putere. Transformarea temei într-o simplă lozincă electorală reprezintă nu doar o abordare iresponsabilă, dar și una păguboasă, o sfidare la adresa complexității problematicii.

Tentația de a transforma regionalizarea într-o consacrare constituțională a ,,baronizării” este reală. Dincolo de diferențieri relative, superficiale de ocolul ideologic și chiar față de poziționarea în raport cu puterea centrală, preocuparea diverselor ,,grupuri de interese” instalate masiv la nivel local este de a transforma măsurile administrative implicate de regionalizare într-o recunoaștere și instalare ,,de drept” a ceva ce este un fapt împlinit. Rămâne de văzut care ar putea fi mijloacele, instrumentele, aspectele normative, pragurile instituționale prin care  proiectul regionalizării va evita această sfidare.            Devine tot mai clar ca ne vom confrunta cu un  moment de răspântie.

Regionalizarea nu va rezolva de la sine inerția, ambivalența, lipsa de interes social și capacitatea managerială redusă de absorbție a fondurilor europene.

RECOMANDĂRILE COMISIEI DE EXPERȚI A AUDIERII PUBLICE

Pe baza analizei depozițiilor și a concluziilor evidențiate, Comisia de Experți formulează următoarele recomandări, pentru luarea unei decizii publice optime pe tema regionalizării.

1.    Aprofundarea prin comunicare și dezbatere publică a tematicii regionalizării reprezintă o cerință de bază, permanentă.

Guvernul are datoria să publice, fără poziții partizane, o cât mai mare diversitate de date, studii, opțiuni. Se evită, astfel, instalarea percepției că este un demers guvernamental, preponderant politic, dictat de U.E. și executat prin jocuri politice la vârf. O aplicare strictă, ,,de sus în jos” sub influența și condiționările externe deturnează natura proiectului.

Publicarea și dezbaterea rezultatelor cercetărilor de specialitate, rapoarte, studii de caz referitoare la ,,agenda regionalizării”, posibilități și căi de folosit va antrena populația, comunitățile locale într-o recunoaștere și asumare reală a proiectelor.

Prezentarea experienței altor țări din U.E., cu plusuri și minusuri, astfel încât să fie evitate pericole, eșecuri cu costuri de timp,  reprezintă o resursă utilă și accesibilă.

Tema regionalizării nu trebuie lăsată doar pe seama mass-media pentru că s-ar  urmări, în principal (sau chiar exclusiv), poziții oficiale, polemici, confruntări între exponenții partidelor, grupuri restrânse.

2.   Se impune realizarea unui echilibrul între abordarea administrativă, prin politici reformatoare, și implicarea locală directă, ca mecanism de bază al regionalizării.

Concentrarea responsabilităților, a inițiativei și a accesului la resurse, precum și canalizarea întregului proces într-o abordare administrativă, ,,guvernamentală”, ministerială se află nu numai în contradicție deplină cu natura procesului, dar conduce inevitabil la izolare, la practici birocratice.

3.   Accesul la avantajele regionalizării nu trebuie să apară ca o nouă sursă de diferențiere, discriminare între localități, categorii sociale, domenii de activitate.

Chiar dacă efectele pozitive ale regionalizării vor cunoaște dezvoltări diverse, acestea vor fi abordate în cadrul unui proces unitar, cu impact general.

Preocuparea pentru a obține echilibrul, evoluții în sincronicitate, cu legături noi, multiple și favorabile  ca  noi ,,izvoare” ale dezvoltării trebuie să constituie o dominantă atât la nivelul managementului strategic, cât și în efortul asumat pe plan local.

4.  Pozițiile sceptice, critice, opuse regionalizării nu trebuie respinse aprioric.

Dimpotrivă, trebuie să li se acorde atenția cuvenită, prin recunoaștere, dialog și cooperare în căutarea de deschideri, soluții, parteneriate. Un consens nu va fi posibil, ca în oricare altă problemă complexă. Dimpotrivă recunoașterea diversității  ar prezenta un factor de sprijin, și doar în plan secundar un obstacol.

Diversitatea reprezintă o dimensiune cheie a regionalizării, o componenta de neînlocuit a structurii abordării strategice, dar și a implementării specifice.

Iată de ce, fără consens național, precum recunoașterea reciprocă a complexității, a coeziunii, nu se poate asigura o susținere consecventă a procesului în timp, amplificând riscul decăderii în polemici sterile.

Comisia de Experți

Vasile SURD,

Prof. univ. dr. emerit al Facultății de Geografie din Cluj Napoca,

Vasile DÂNCU,

Președinte al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie, Cluj Napoca

Dorel Șandor,

Consultant Independent, București

Şerban Ţigănaș,

Președinte al Ordinului Arhitecților din România, Cluj Napoca

Simona Fiț,

Consultant Transparența Decizională Academia de Advocacy, Timișoara


[1] În completarea inventarului problemelor pe care le-ar putea induce regionalizarea aducem în atenție și conținutul, mult mai dezvoltat pe acest subiect, al sintezei audierii publice ,,Regionalizarea României – de ce?”, întrucât în cadrul audierii publice din noiembrie 2012 acest subiect a fost abordat explicit (www.advocacy.ro). În  prezenta audiere publică aspectele riscurilor induse de regionalizare au fost doar reiterate și completate de către o parte dintre autorii opiniilor, în contextul dezbaterii problemelor României și ale regionalizării.

Audiere publică – REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – între pericole și oportunități! Cluj, 28 martie 2013

regionalizarea Romaniei

Chemarea la acțiune

Guvernul a inițiat un amplu proces concomitent de regionalizare și descentralizare a României.

Acest proces se află într-o etapă de conceptualizare și fundamentare, în căutarea criteriilor care să faciliteze conturarea alternativelor viabile de regionalizare.

În acest context, Coaliția 52, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, din cadrul Universității Babeș Bolyai și Academia de Advocacy inițiază audierea publică ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”.

Regionalizarea durabilă, eficientă și cu sens a României presupune un efort concertat al tuturor actorilor implicați, dar mai ales a beneficiarilor acestui proces, adică a noastră, a tuturor.

Invităm pe toți cei care cred în potențialul propriu de a contribui la un proces autentic de regionalizare a României, să își exprime opinia în cadrul audierii publice ,,Regionalizarea României – între pericole și oportunități”, prin formularea documentată și argumentată, în scris, a răspunsurilor la întrebările motivației evenimentului.

Opiniile dvs. scrise pot fi transmise, până cel târziu în data de 25 martie 2013, ora 17, la adresa de email regio@advocacy.roAudierea publică va avea loc la Cluj Napoca, în data de 28 martie 2013, începând cu ora 11:00, în Aula Facultății de Științe Economiceși Gestiunea Afacerilor, de la adresa str. Teodor Mihali, Nr.58-60.

Opiniile colectate prin procedura de audiere publică se vor sintetiza într-un raport – sinteză, de către Comisia de Experți a audierii publice, formată din Vasile SURD, prof. univ. dr. emerit al Facultății de Geografie din Cluj Napoca, Vasile DÂNCU, președinte Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), Dorel ȘANDOR, consultant independent, Şerban ŢIGĂNAȘ, președinte al Ordinului Arhitecților din România, Simona FIȚ, consultant în transparența decizională Academia de Advocacy.

Raportul sinteză va fi făcut public, în conferinţă de presă, în cursul lunii aprilie 2013 și va fi transmis tuturor celor care au participat la audierea publică, la adresa electronică indicată în formularul de înscriere, precum și decidenţilor politici cu responsabilităţi în domeniu. De asemenea, va fi adus la cunoștința opiniei publice prin intermediul presei și prin afișarea pe www.advocacy.ro și www.implicat.info, unde va putea fi consultat alături de toate celelalte materiale specifice audierii publice. Pentru formularea opiniei mai regăsiți pe website: bibliografie selectivă a tematicii regionalizării, procedura de audiere publică, îndrumarul de formulare a opiniei scrise, precum și modul de înscriere şi participare.

Persoane de contact:

Iulia ȚUȚUIANU, Academia de Advocacy – 0722256179, iulia.tutuianu@advocacy.ro;

Nicoleta TUDOR, Academia de Advocacy – 0745937045, nicoleta.tudor@advocacy.ro;

Florin ȘOMODI, Lobby pentru Cluj – 0744861059, somodi.florin@gmail.com.

Cu încredere în puterea și valoarea demersurilor participative,

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

Iosif POP, lider regional Coaliția 52, președinte Consiliul Local Civic, Cluj Napoca

Ioan LUMPERDEAN, prodecan Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj Napoca

Radu NICOSEVICI, președinte Academia de Advocacy, Timișoara

www.advocacy.ro 

Documente de sustinere:

Chemarea la actiune

Motivatia audierii publice

Sinteza audierii publice

Memorandumul Guvernului Romaniei

Contextul angajamentului Romaniei

Recomandarile Uniunii Europene

Concluziile studiului organizarea administrativ-teritoriala a unor state membre UE

Studiu privind diferentele regionale

Bibliografie

”Harta Randamentului Politic” a județului Bacău!

image001

Harta randamentului politic este un instrument de lucru oferit presei spre informare și analiza, dar si document de arhivă, instrument în analiza comparativa cu alte legislaturi.

Harta randamentului politic pe regiuni geografice, județe propune cifre care așează fiecare partid și fiecare regiune în ansamblul forului legislativ.

Harta a fost realizată pe schema actualelor regiuni de dezvoltare economică, pentru lizibilitate și pentru evitarea interpretărilor de susținere a vreunei variante de regionalizare, înainte de dezbaterea publică a temei.

Cifrele există poate în parte in piata informatiilor, dar – ce aduce nou proiectul “Harta randamentului Politic” este viziunea unitară și integrată asupra acestor date abordând formațiunile politice ca individualități și nu ca alianțe sau uniuni, așa cum s-au prezentat în fața electoratului.

Hărțile și graficele prezentate sunt un instrument util jurnaliștilor:

–          Pentru intelegerea influentei regiunii in decizia legislativa (a se vedea reprezentarea județului Bacău în plen/în diverse comisii).

–          Pentru înțelegerea influenței regiunii într-un anumit domeniu (a se vedea nr. membri în comisii/funcții deținute în comisii);

–          Pentru înțelegerea influenței partidelor în parlament, depășind aparența alianțelor politice (a se vedea impunerea unor membri în funcții comisii/ministere);

–          Pentru înțelegerea șanselor pe care le are un parlamentar de a-și  îndeplini promisiunile electorale care i-au adus votul în circumscripție, având în vedere apartenența actuală la o comisie, conexă sau nu domeniului în care a făcut promisiunea.

Astfel în urma analizei ”Hartei Randamentului Politic” a județului Bacău, s-a constatat următoarele:

  • Din cele 18 comisii de la Senatul României, avem reprezentanți doar la 5 comisii (Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă, Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi, Comisia pentru afaceri europene şi Comisia permanentă a românilor de pretutindeni).
  • Din cele 17 comisii din Camera Deputaților, avem reprezentanți  la  9 comisii (Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, Comisia pentru industrie şi servicii, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor  şi respectiv Comisia pentru egalitate de șanse între femei și barbați).

Din analiza obiectivelor strategice de dezvoltare economică ale județului Bacău, astfel cum sunt prevăzute în Strategia de dezvoltare economică durabilă a judeţului Bacău 2010-2030, reprezentanții Coaliției 52 din Bacău, respectiv din regiunea de Nord-Est, considerăm că pentru respectarea promisiunilor din fața electoratului, parlamentarii  județului Bacău vor trebui să–și unească forțele în direcţia strategică de consolidare a mediului de afaceri judeţean, prin revitalizarea şi/sau reconversia vechilor zone industriale concomitent cu susţinerea altor sectoare de activitate.

Așadar stimații  jurnaliștii și reprezentanții societății civile au fost invitaţi să participe simultant în mai multe orașe ale țări, la o serie de conferințe de presă în care se prezintă randamentul politic pe regiuni și județe.

Coaliţia 52 Bacău

____________

Secretariatul coaliției: Asociația Academia de Advocacy

Timișoara, Bd. Republicii nr.9, 300159; Tel: 0256.403840; Fax: 0256.403841; Email: office@advocacy.ro

www.advocacy.ro   www.implicat.info   www.transparenta.ro

Coaliția 52 este formată din cetățeni și asociații legal constituite, care cunosc și au exersat aplicarea Legii nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică din România. Misiunea Coaliției 52 este de a apăra, promova și stimula dialogul civic prin utilizarea intensivă, corectă, onestă și aplicată a Legii nr.52/2003.

În prezent, din Coaliția 52 fac parte peste 400 de cetățeni și reprezentanți ai societății civile, lista adeziunilor fiind permanent deschisă.

Audierea publică „Regionalizarea României – De ce ?” LIVE!

Audierea publică „Regionalizarea României – De ce?” organizată de Academia de Advocacy astăzi, 23 noiembrie 2012, în Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 17, Timișoara, Sala multifuncțională a Consiliului Județean Timiş, începand cu ora 12:00, va putea fi urmarită live pe Internet la următorul link: http://bit.ly/ULgYMn

***

11:30 – 12:00     Înregistrarea participanților
12:00 – 14:00    Audierea martorilor înscriși
14:00 – 15:00    Cocktail

Comisia de Inițiere a Audierii Publice

Radu NICOSEVICI – Președinte, Academia de Advocacy
Corina DRAGOMIRESCU – Vicepreședinte, Academia de Advocacy

Comisia de Experți

Matthijs van BONZEL – Ambasador, Ambasada Olandei
Juan CASTRO PINEDO – Director General Adjunct, Agenția de Dezvoltare Regională a Țării Bascilor, Spania
Dorel ȘANDOR – Consultant independent
Şerban ŢIGĂNAȘ– Președinte Ordinul Arhitecților din România
Simona FIȚ – Consultant, Academia de Advocacy

Are România nevoie de REGIONALIZARE ?

COMUNITATEA DE ADVOCACY

https://comunitateadeadvocacy.wordpress.com

comunitateadeadvocacy@gmail.com

 

Miercuri, Decembrie 21, 2012

AUDIERE PUBLICĂ:

“Are România nevoie de REGIONALIZARE?”.

 

Împărţirea administrativă în Uniunea Europeană identifică 4 modele de regionalizare.

Această diversitate de modele reprezintă o provocare privind stabilirea de regiuni de dezvoltare comune la nivelul întregii Uniuni Europene.

1. Tradiţia napoleoniană. Este prezentă în Franţa, Italia, Spania, Grecia, Europa Centrală şi de Est. Acest model se bazează pe centralizarea autorităţii, uniformitate şi simetrie.

2. Tradiţia germană . Este prezentă în Germania, Austria, Olanda. Acest model recunoaşte – alături de un stat puternic – entităţi intermediare de autoritate.

3. Tradiţia anglo-saxonă. Este prezentă îndeosebi în Marea Britanie. Acest model nu recunoaşte noţiunea de stat ca persoană juridică.

4. Tradiţia scandinavă. Suedia şi Finlanda aplică acest model. Acesta a preluat de la modelul francez principiul uniformităţii, dar l-a aplicat într-un cadru ceva mai descentralizat.

Majoritatea statelor membre ale UE sunt organizate în teritoriu pe două nivele (de exemplu, Austria, Ungaria, Irlanda, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia), iar câteva au o organizare pe trei nivele (Germania, Spania, Italia, Polonia).

Acestea din urmă sunt state cu suprafeţe şi cu populaţii mari, iar aici colectivităţile teritoriale au competenţe largi şi nu există o tutelă a unei colectivităţi teritoriale asupra alteia.

De asemenea, în majoritatea cazurilor, procesul de regionalizare a coincis cu descentralizarea, care a mutat de la Guvern la autorităţile locale decizia privind colectarea taxelor şi împărţirea resurselor.

În multe state europene, procesul descentralizării a avut, în principal, tendinţa regionalizării, creându-se nivelul teritorial regional (Cehia, Slovacia, Danemarca, Slovenia), sau prin consolidarea autonomiei regiunilor existente (Germania, Spania, Italia, Franţa, Polonia). Crearea regiunilor în noile state membre (Ungaria, Lituania, România) a constituit prilej de noi experimentări.

În România, regiunile de dezvoltare au fost instituite iniţial prin Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, abrogată apoi prin Legea 315/2004 şi au devenit un referent semnificativ în dezbaterea actuală asupra regionalizării.

În contextual actual, procesul descentralizării trebuie să asigure atât realizarea autonomiei locale cât şi reforma organizării teritoriale.

Obiectivul esenţial al reformei administrative este îndeplinirea exigenţelor Chartei Autonomiei Locale a Consiliului Europei şi trebuie să aibă ca rezultat dezvoltarea politicii regionale în perspectiva accesării fondurilor structurale alocate programelor de dezvoltare în etapa 2014-2020 care sunt destinate unor unităţi administrative de tip NUTS II.

Considerăm aşadar că România are nevoie de regionalizare şi că îndeplineşte acest deziderat un sistem al administraţiei bazat pe două nivele: localităţi(comune/oraşe/municipii)/grupări de localităţi pe arii metropolitane sau asocieri de commune şi regiuni de nivel european NUTS II – Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică de nivelul II, care să aibă ca efect desfiinţarea judeţelor şi crearea a 8 regiuni de dezvoltare.

Proiectarea adecvată a sistemului instituţional din domeniu dezvoltării regionale este cel puţin la fel de importantă ca şi delimitarea sistemului de unităţi regionale, cu respectarea următoarelor principii şi condiţionalităţi:

1. Subsidiaritate. Nevoia de desfiinţare a judeţelor şi trecerea la regiuni de dezvoltare care le integrează, coincide şi cu cerinţa de a reduce costurile administraţiei, şi, pe de alta parte, nu înfrânge nici principiul subsidiarităţii.

2. Recunoaşterea constituţională a celor opt regiuni de dezvoltare. Una dintre principalele cauze ale eficienţei reduse a regiunilor de dezvoltare în absorţia fondurilor europene ţine de lipsa statutului lor juridic.

3. Desfiinţarea judeţelor existente în formula strict funcţională actuală. Judeţele, în formula actuală de definire sunt utilizate ca regiuni de rang III in nomenclatorul statistic al UE. Noul sistem regional va trebui organizat astfel încât să reducă excesul de personal administrativ pe care îl au în prezent judeţele.

4. Comune mai puţine, mai mari şi, pe cât se poate, integrate în arii metropolitane. O componentă majoră a reducerii cheltuielilor administrative este asociată nu numai cu restructurările regionale ci şi cu sporirea gradului de concentrare/asociere a comunelor care au mai puţin de 5.000 de locuitori.

5. Reglementarea juridică a 8 regiuni de dezvoltare. Regiunile ar trebui să aibă ca atribuţii: • să stabilească competenţele regiunilor; • autonomie financiară (capacitatea de a percepe anumite taxe şi impozite, capacitatea de a angaja împrumuturi naţionale, regionale şi internaţionale în scopurile fixate); • eliminarea disparităţilor economice; • realizarea coeziunii economice şi sociale; • dezvoltarea unei infrastructuri moderne; • modernizarea educaţiei pentru a răspunde Agendei Lisabona. Organele lor legislative şi executive: Legislativ-Deliberativ: Consiliul de Dezvoltare Regională; Executiv: Consiliul Executiv; Prefectul Regiunii, cu rol de a face legătura dintre Regiune şi Guvernul României.

Concluzionând, România are nevoie de regionalizare, pentru:

1. o apropiere de cetăţeni;

2. management public flexibil care să potenţeze resursele locale şi regionale;

3. autonomie financiară – modernizarea educaţiei, formarea profesională;

4. dezvoltarea infrastructurii regionale;

5. să asigure coeziunea economică şi socială;

6. să elimine disparităţile economice;

7. să evite alienarea etnoculturală (izolaţionismul etnic).

 

Vă mulţumim!

 

Cătălin Gaman     Robert-Ionuţ Chiriac                                                               

Lobbist                  Comunicator Relaţii Publice

Tel: 0740899911        Tel:0745147471