Arhiva | Colectiv RSS for this section

„Democrație, te strigăm în stradă!”

12193448_950095505069857_4124702288278479236_n

Cum recâştigăm democraţia în România?

Analiza protestelor publice

România s-a „normalizat”, a devenit o ţară „europenizată” prin apariţia manifestărilor de protest la scară naţională împotriva consecinţelor coruptiei politicienilor şi, deopotrivă, împotriva derapajului democratic, determinat şi personificat de clasa politică aflată la guvernare.

Seria de proteste publice, începute în 03 noiembrie a.c. la București, sub forma unui miting de susţinere al victimelor incendiului de la Clubul Colectiv din București, apoi proteste extinse ulterior la nivelul întregii ţări sub forma unor mitinguri anticorupție şi antiguvernamentale reprezintă, pentru a parafraza o carte a istoricului Gh. Brătianu, „o enigmă şi un miracol”. Sunt o „enigmă”, deoarece ele s-au declanşat spontan, fără a fi anticipate sau pregătite şi un „miracol”, deoarece au contrazis toate evaluările sceptice, care spuneau că „mămăliga nu explodează”.

În mod cu totul excepţional, ne asumăm riscul de a analiza evenimente aflate în plină desfăşurare, sperând astfel ca soluţiile propuse să determine detensionarea situaţiei sociale şi crearea condiţiilor pentru revenirea la un climat democratic.

După trei zile de doliu naţional şi un marş al tăcerii în memoria victimelor de la Colectiv, oamenii au ieşit luni seară în stradă pentru a-şi exprima revolta.

Zeci de mii de români au ieşit luni seară în stradă personalizând responsabilitatea pentru tragedia din Club Colectiv în urma căreia 32 de tineri şi-au pierdut viaţa, iar alţi 90 se luptă pentru viaţa lor pe patul de spital, în stare gravă sau critică. Protestul din Capitală, care a început în Piaţa Universităţii, a fost anunţat luni pe Facebook, cu mesajul „Demisia Piedone, subordonaţilor lui şi tuturor celor răspunzători” şi „Să nu mai lăsăm oamenii să fie sacrificaţi în numele şpăgii!”. Au adus poze cu tinerii decedaţi, alături de steaguri naţionale şi pancarte cu mesaje precum: „The day we give in is the day we die. Goodbye to Gravity” (Ziua în care cedăm este ziua în care murim – versuri ale trupei Goodbye to Gravity), „Bunicii la război, părinţii la Revoluţie, e rândul nostru acum”, „Corupţia ucide”, „Corruption Kills”, „România fără ei”, „Corupţia, indiferenţa şi lăcomia ucid toată România”, „Politicieni, toţi sunteţi vinovaţi de masacrarea României”, „Şpagatone şi prietenii tăi, dormiţi bine?”.

Consecința unei strategii defectuase de comunicare la nivel de autoritate centrală și locală s-a dovedit dezastruoasă pentru democrație, deoarece au legitimat forțele antisistem.

În Bucureşti, 25.000 de oameni, un număr record în ultimii ani, au mărşăluit mai bine de cinci ore prin centrul Capitalei cerându-le D-lui PrimMinistru Victor Ponta şi D-lui Vicepremier Gabriel Oprea, demisia. „E doar începutul”, au strigat zecile de mii de români, anunţând proteste de amploare în următoarele zile. La fel şi la Primăria Sectorului 4 unde manifestanţii au ajuns în marş cerându-i demisia Primarului Cristian Popescu Piedone. Acelaşi protest este al „generaţiei Facebook”, după cum au fost denumiţi tinerii în ultimii ani ani.

Social media, şi în acest caz Facebook, nu există ca entitate, ci este suma indivizilor şi uneltelor care o compun. Sună ca un truism, dar este pe cât de puternică sunt şi oamenii săi. Cum sunt însă aceşti oameni şi cum se integrează în societate? Generaţia despre care se spune că l-a ajutat pe Klaus Iohannis în cursa prezidenţială şi care a contribuit la protestul din Bucureşti se bazează fix pe ceea ce social media şi tehnologia actuală oferă: o comunicare şi o conectare la un nivel nemaiîntâlnit până acum, rapid şi fără intermediere din partea autorităţilor.

Dacă „generaţia Facebook” ar fi privită din afară, probabil ar părea ciudată. Pentru aceşti oameni, tineri din corporaţii, din diverse domenii liberale, munca şi informarea nu se opresc, propriu-zis, niciodată. Ei sunt conectaţi, prin dispozitivele pe care le folosesc, în permanenţă la fluxuri de informatii şi poate pare, la o privire superficială, că aceşti tineri sunt sclavii tehnologiei, dar, în fapt, o exploatează cel mai bine în interesul lor. Protestul din Bucureşti din 3 noiembrie a pornit pe Facebook, printr-un eveniment. În mod obişnuit, oamenii care spun că participă sunt mai puţini decât cei care şi participă. În acest caz a fost diferit. Este o diferenţă de peste 10.000 de persoane, care s-a văzut pe străzi. De asemenea, s-au dezvoltat comunităţi care organizează proteste şi marşuri, cum ar fi Uniţi Salvăm sau Neam Trezit. Desigur că niciun eveniment nu este izolat la acestea, putând fi creat de oricine, dar asta nu înseamnă că nu e de ajutor să se coaguleze astfel de mişcări prin care pot fi mobilizaţi mai uşor mai mulţi oameni. S-au cerut în avans demisii, s-au organizat deja evenimente, cum ar fi unul pentru demisia primarului Piedone de la Primăria Sectorului 4, iar azi, pe 4 noiembrie, Victor Ponta a anunţat că demisionează. În ianuarie 2016 este deja organizat un eveniment de comemorare a victimelor din clubul Colectiv. Pentru 5 noiembrie este organizat unul de Comunitatea Uniţi Salvăm. Participanţii la proteste desigur că nu sunt legaţi în mod direct de evenimente, dar acestea reprezintă un punct de plecare.

Generaţia Y, denumită şi „generaţia Facebook”, adoptă şi adaptează mult mai uşor şi mai repede noile tehnologii. Preferă smartphone-ul în defavoarea televizorului şi se informează prin celule sociale, iar acum e mai uşor ca niciodată să şi le construiască. Telefonul devine un dispozitiv destul de intim şi în următorii ani va deveni cel mai important. Mai mult, această generaţie îşi preţuieşte bine cea mai importantă resursă: timpul. Asta nu înseamnă că îşi vor exploata la maximum timpul liber pentru a face bani sau a-şi asigura un statut social, ci se vor folosi de orice unelte au la dispoziţie pentru a-şi eficientiza viaţa. De asemenea, această generaţie nu mai este interesată de bani drept scop, ci drept mijloc pentru a-şi realiza planurile. Iar unul dintre planurile imediat este obţinerea unor pedepse pentru cei responsabili, direct sau indirect, pentru incendiul din clubul Colectiv.

Multitudinea locurilor unde s-au înregistrat proteste şi poziţionarea lor în întreaga ţară conduce la concluzia că protestele sunt expresia unor probleme sociale generale la nivel naţional.

Într-un plan mai general, lanțul de reacții al autorităților față de protestele de stradă evidențiază neglijarea conceptului de „masă critică”. Premisa acțiunilor guvernului a fost că nu se va constitui o masă critic necesară protestelor de asemenea natură încât să se ajungă la schimbarea puterii politice prin forța străzii. Or, ignorând realitatea politică și acțiunea cumulativă a factorilor psihologici, economici, sociali și instituționali, Guvernul Ponta a generat o masă critică de ostilitate la adresa sa, pe care nu a reușit să o dezamorseze. Orice partid politic ar trebui să tragă consecințele necesare din eșecul strategiilor de comunicare inadecvate și inadaptatea momentelor critice și problemelor străzii.

Ne punem onest întrebarea dacă un astfel de eveniment tragic nu va putea fi folosit în viitor, dacă în prezent s-a întâmplat, ca factor declanșator al schimbării unui regim politic, sub stindardul promovării urii generalizate împotriva întregii clase politice pe lozinca corupției?